.

hablas espagnol ?

2012-01-26T15:21:00.001+01:00

Sufletul meu imi spune ca o sa mai ajung curand prin America latina sau prin tarisoara asta cumva vecina care se numeste Spania, asa ca m-am decis sa aprofundez ca tot omul insetat de cunoastere limba lui Cervantes.

Primul pas l-am facut acum vreo cativa ani cand am cumparat o prostie de carte unde inveti cum se zice la creion si valiza. Si unde mai inveti cum zici "eu sunt, tu esti,..." chestii care pana la urma, vin de la sine. Si oricum, problema nu ar fi lipsa de interes fata de detaliile astea, ci mai mult contextul dat - verdictul a fost asadar clar, singura nu pot sa invat! Nu pot si nu pot! Au trecut anii, praful s-a asezat pe cartea mea la fel ca pe interesul meu spre "este idioma". Dar cum destinul nu uita niciodata, vara asta m-a dus la mama lor, in mijlocul latino-americanilor! Si nu mi-a fost usor! Inca am in minte experienta traumatizanta din Catia la Mar cand a trebuit sa cumpar ananas si l-am intrebat pe ~~domnul~~ vanzator (mai mult vanzator decat domn, fie vorba intre noi) "eres dulce?" Evident, ca tot romanul vorbitor nativ de toate limbile latine (deh!), nu stiu sa folosesc decat persoana a doua singular in spaniola...si uite-ma fata in fata cu pradatorul-vanzator-domn oaches care imi zambea cat Casa poprului la auzul acestor vorbe dulci. Ralu, ca sa ma salveze, a inceput sa ii explice cum ca "mi amiga no habla espagnol muy bien" si ca voiam doar sa stiu daca piña de langa el (adica ananasul de o mie de ori mai atractiv in ochii mei) - e dulce. Concluzia a fost atunci "de acum inainte o las pe Ralu sa vorbeasca". Dar asta era solutie pe termen scurt, iar eu am nevoie de una pe termen lung. Adica sa ma descurc singura singurica in tara mamei lor.

Asadar si prin urmare, iata-ma ieri - impreuna cu mi amiga rumana, Raluca - la prima noastra masa rotunda de spaniola. Evident, noi doua si inca un flamand am ajuns acolo la 20h - adica la cat era intalnirea, iar restu' pe la 21h15...timp in care am devorat doua beri si i-am ascultat pe Ralu si pe Tom cum vorbesc in spaniola. La inceputul serii inca imi stateau cuvintele in gat. Numa' bine, cat sa-mi fac antrenamentu' pentru uruguay-anul care m-a intretinut pe mine aproape tot restul serii - cu mici pauze ici colo rezervate francezului care fusese si el plecat prin Argentina - din pacate cu el tentatia era mult prea mare sa vorbesc in limba lui Molière, asa ca preferam accentul shshit al sud americanului. Si da! Daca nu stiati, au un accent tare ciudat! (zise ea, mare cunoscatoare deja de limba spaniola!). Mare mi-a fost mirarea cand, o data ajunsa acasa, am inceput sa gandesc in spaniola. Ciudata creatura mai sunt ! Adica okey, mi s-a intamplat deja de o mie de ori sa gandesc in franceza, sa-mi fac planuri si liste de cumparaturi in cap, daaaaar dupa ani de stat in Franta, nu dupa trei ore de conversatii extravagante in espanghlish...

Acestea fiind spuse, cred ca de acum incolo va veti putea gasi in fiecare miercuri seara, de la 21h15 la mesele noastre rotunde de ... olé ! Ati ghicit...

Vis frumos intr-o marti dimineata. Devreme.

2012-01-24T11:46:00.000+01:00

Stiti diminetile alea in care visati atat de frumos incat nu v-ati ridica din pat decat pentru vreun print venit de peste mari si tari ? (exagerez, nici un print nu merita atata efort!) Exact o dimineata ca asta m-a lovit pe mine azi si mi-am tot amanat trezirea, ba cu 10, ba cu 5 minute pana m-a lovit mai rau realitatea...Dar am venit la birou cu un zambet mare mare pe buze si ma tot gandesc ce simplu e sa ai o zi frumoasa, trebuie doar sa visezi ceva magic :)

Ah, ce-as mai fi dormit ! ...

Poveste de week-end

2012-01-23T21:51:00.000+01:00

Am avut un week-end plin si frumos. Sambata a inceput cu "Laugh, clown, laugh" un film mut din 1928 la Cinematek. Partea frumoasa e ca a fost acompaniat de o domnisoara care canta la pian. Nu stiam la ce sa ma astept, dar recunosc ca am fost foarte placut surprinsa! Si eu, si fetele :) Mai ales Diana, care la final avea ochii inlacrimati. Si eu care ma credeam o sensibila! Well...nu de data asta se pare! :)

Dupa, ne-am hotarat sa mergem in ceva bar unde e berea ieftina (mda...uneori bem vin, alteori...doar bere :)) ). Dupa vreo juma' de ora, vedem ca se instaleaza un domn cu o chitara si spre bucuria noastra...incepe sa cante. Asadar si prin urmare am avut parte si de un concert live pe care nu il aveam in program. Cum nu aveam in program nici sa-mi dedice domnul asta "Tears in heaven", cantand cat il tineau plamanii "Nicoooole you look wonderful tonight"... Si adevarul e ca...aratam :)) A fost foarte amuzant, caci artistul era trecut de mult de prima tinerete, deci a urmat o serie de mistouri din partea fetelor toata seara :)) Bine, asta dupa am incercat sa ii convingem pe niste baieti (de undeva din nordul unui continent pe care il stim cu totii - si, vreau sa precizez aici ca NU sunt rasista) de care nu mai scapam ca noi nu vorbim decat romana; si ei insistand in toate limbile pamantului si noi ca nu, ca "only Roumanian" cu lacrimi in ochi de la atata ras! Adevarul e ca trebuie sa fii retardat sa nu vorbesti nici o alta limba straina la varsta noastra si in contextul dat. Dar cui ii mai pasa? Doar suntem frumoase! ( :)) )
Sambata am ramas sa dorm la fete, intotdeauna mai e o poveste de spus inainte de culcare :) Iar duminica a fost exact o duminica din aia in care nu ai chef decat sa lenevesti: ne-am trezit, am mancat putin, am baut o cafea, ne-am uitat la un film si la pozele Dianei din Palm Beach...sa va zic ca iar ne-a venit dorul de duca? Mare, soare, palmieri, broooooonz, zambete largi cat toata fata! Si noi in Bruxelles. Zau asa!
Chiar i-am zis lu' Ralu' ca suntem niste pitzi ! Pentru ca sa stai in Bruxelles e exact ca si cum ai sta cu om mai in varsta doar pentru ca are bani ! Mda, filosofii de duminica....:-)
Acestea fiind spuse, mi-am amintit ca in seara asta voiam sa ma uit la "Sub soarele Toscanei'. Parca l-am vazut mai demult, dar am o memorie tare proasta la filme, asa ca ... e ca si cand ar fi prima data :)
O seara faina!

Despre cum yin vrea sa fie ca yang.

2012-01-18T16:02:00.002+01:00

Hai sa vorbim despre iubire. Iubirea de sine.

Sau mai bine nu. Hai azi sa fim ingaduitori.

Mai bine, hai sa va povestesc despre ce am in gand inca de azi dimineata, de cand m-am trezit. De fapt mint - de cateva zile, poate luni incoace. Si daca va intrebati ce naiba m-a apucat, nu e deloc criza de la 26 de ani si ... cui ii pasa ? (si 8 luni sa zicem). Nu, nu e asta. E doar o alta constatare inevitabila si trecuta deja prin discutii cu prietenele la un pahar de vin si cu colegele la un pahar de vorba intre picaturi de munca. Ah, si cu Ralu intr-o seara tarzie acum vreo cateva saptamani bune cand ramasese sa doarma la mine si incepusem filosofarile caracteristice la drum de seara...

Frumusetea unui intreg este complementaritatea: yin si yang in toate aspectele vietii si in tot universul. Acum, ma intreb eu totusi, de ce ar vrea de exemplu Yin sa fie ca Yang? Care ar mai fi farmecul ? Si de ce naiba isi tot doresc femeile sa fie egale cu barbatii? Pe mine ma depaseste rau de tot treaba asta. Ori traiesc in alta lume, ori o parte din femei fac o conspiratie si vor toate sa se transforme in masculi feroce. (ca sa facem haz de necaz ar fi amuzanta o lume plina de barbati, dar nu mai mult de...jumatate de ora!)

Viziunea mea e usor prafuita, dar inca mai cred in delicatatea si sensibilitatea femeilor vs forta si rezistenta barbatilor. De ce trebuie sa dovedim noi - Femeile - ca Putem (nu stiu exact ce, dar e important ca putem) stand la birou peste program, mancand pe fuga, cu nervii la pamant, si cel mai grav - uitand ca cel mai frumos sentiment pe care mi l-au descris femeile trecute deja de o varsta - e sentimentul matern. "Cum sa nu uiti de toate probleme lumii cand iti tii in brate copilul?" ... Nicole Kidman si Madonna sunt exceptii, nu visati sa fiti mame dupa 40 de ani! Nu de alta, dar s-ar putea sa vi se cam spulbere visele...

Nu sunt deloc de acord cu lipsa de educatie a femeilor, cu incultura! Nu zic ca o femeie trebuie sa stea acasa cu pruncii, sa faca de mancare si sa imperecheze sosete toata ziua si gata. Dimpotriva! Dar de la a fi o femeie desteapta care stie sa isi puna prioritatile in ordine la o carierista cu orice pret e cale lunga.

Eu cred ca lumea are nevoie de echilibru: are nevoie de femei care sa iubeasca, care sa fie implinite ca mame, iubite, sotii, care sa planga la filme si care sa recunoasca ca au momente in care se simt vulnerabile. Si de barbati care sa fie topiti dupa ele si dupa toate fleacurile astea care ne fac pe noi fericite. Asa puternici si increzatori, cum sunt ei !

PS: à propos de asta va recomand: "Mircea, fa-te ca traiesti!"

Goana prin lume: ce castigi si ce lasi in urma?

2012-01-16T11:28:00.003+01:00

Ce ar trebui sa fie normal, a devenit o utopie pentru mine, un vis: sa pot sa zic intr-o zi - cand m-am saturat poate de alergat prin tari straine - uite, azi ma intorc acasa la mine: stiu ca-mi pot gasi un job, societatea e decenta, prietenii sunt toti acolo si pana la urma de ce nu?

E foarte trist si frustrant ce se intampla, acasa e acasa doar in vacanta. Cam asta a fost de fapt in ultimii sase ani. E trist pe de o parte, frumos pe de alta. Nu ma plang, tocmai pentru ca aici am alte optiuni, alta viziune, "se intampla lucruri" cum ar zice cineva - dar as vrea totusi sa am posibilitatea de a alege.

Acum ceva timp vorbeam cu un prieten si ne imaginam cum ar fi daca toata lumea pe care o stim noi plecata sa se poata intoarce la Brasov, in conditii decente. Eram amandoi foarte entuziasti si ne gandeam cat ar fi de frumos! Adica sa ai familia aproape si pe pe toti prietenii dragi, sa ai o stabilitate, sa nu mai fie viata o goana prin lume, sa-ti poti permite sa pleci in vacante de vreo doua ori pe an, sa poti sa faci iesiri la munte in week-end...toate lucrurile astea normale care pentru noi erau un vis. Din care ne-am trezit in secunda in care ne-am dat seama ca tot ce ne lega era un laptop si ca ne desparteau vreo 7000 de km: el in Colorado, eu la Bruxelles, iubita lui la Brasov.

Ah, si à propos de asta, am citit mai devreme un articol pe blogul lui Catalin legat de aceeasi problema: "Abandon, sacrificiu si viitor".

Trist, dar adevarat.

Si sunt curioasa sincer, daca voi - cei plecati de acasa - nu aveti uneori sentimentul asta...sau sunt doar eu "defecta".

un mare offfff

2012-01-12T15:16:00.001+01:00

Bruxelles-ul, teoretic nu ar trebui sa fie deprimant...dar practic, va zic eu - uneori este ! Si stiti de ce? Pentru ca aici vedem soarele intr-o dimineata. Si atat. O dimineata la o luna, sau doua...In restul orelor ne zbatem intr-o semi-bezna ciudata, de parca sta sa ploua sau culmea - chiar ploua!

Vrei si tu ca tot omul cateva minute pe zi sa-ti mai desprinzi ochii din monitorul asta obositor si-atunci iti indrepti privirea spre fereastra, dar ce sa vezi? Te apuca si mai tare groaza, e abia 14h si ai impresia ca trebuia sa fii deja in pat de vreo cateva ore...

Stiu ca nu le putem avea pe toate, dar acum - acum-acum - as da orice pentru putin soare ! Orice!

Ah, si ii invidiez - recunosc - pe toti oamenii care au ales sa traiasca in locuri calde si indepartate - cu riscul de a trai mai simplu si mai frumos.

Am nevoie de mai mult curaj - stiu.

o dimineata lunga, o seara relaxanta.

2012-01-10T00:52:00.000+01:00

M-am decalat nasol cu somnu' zilele astea, deh ! asa e in vacanta...

Azi dimineata la birou cred ca aratam cam asa...dar toata lumea era euforica si cu happy happy in coltu' gurii, asa ca nu cred ca mi-a remarcat nimeni letargia de ianuarie, prima zi de munca.

(in alta ordine de idei, matzul asta e absolut adorabil, vreau unu' exact ca el!)

Ei bine, pana spre seara tarziu lucrurile s-au schimbat putin. Eram ferm convinsa ca o sa adorm pe la vreo 21h, dar uite-ma (surpriza!), tot eu - aia de azi dimineata - inca treaza si e 00h39. Ceea ce face din mine, evident, o super woman :-) Ah!

Care este motivul? Pai ne-am luat cu Raluca la povesti sus in mansarda (tre' sa mai zic o data, dar imi place la nebunie mansarda noastra!) si dintr-una in alta am inceput sa ne uitam la un serial. Si n-am putut sa ne oprim evident la primul episod, a urmat al doilea, da' hai de ce nu si al treilea, intre primul si al doilea am deschis o sticla de rosé, la al doilea episod ne imaginam deja ca avem pisica in casa, ba nu! doua! ca n-avem cum sa o impartim ! si ne imaginam cum vine Ralu si-mi fura pisica noaptea dupa ce adorm (ok..asta dupa al doilea pahar de vin :) ) Si radeam ca nebunele ca o sa ajungem femei batrane si nemaritate cu multe pisici! "ce frumos ar fi" NOT! :))

Recapitulam: luni, prima zi de munca. Eu, dupa cateva ore de somn - la birou. Obosita, plictisita si fara chef de munca, evident. Ajung acasa, stau ce stau apare Ralu si incepem sa palavragim, ca femeile. Dupa care ne uitam la un serial, timp in care bem o sticla de vin. Ne imaginam tot felul de chestii, radem, glumim - relaxare.

Somn usor.

Duran Duran - Save A Prayer

2012-01-09T15:41:00.000+01:00

Din cand in cand, fac cate o pasiune pentru cate o melodie...si pot sa o ascult cateva zile in sir...

multumesc 2011.

2011-12-30T23:50:00.005+01:00

Pentru ca asa-i sade bine omului - sa faca o retrospectiva a anului care tocmai a trecut...asadar si prin urmare - in 2011...

...m-am mutat la Bruxelles si dintr-un oras pe care nu-l iubeam deloc la inceput a ajuns sa fie un loc drag - pentru oamenii pe care ii am aici, acum, cu mine.

...am avut mult timp pentru mine, timp sa ma regasesc, sa ma redescopar, sa fiu Eu. si azi mi-e bine.

...am simtit inca de la inceput ca o sa fie un an al calatoriilor si am ajuns in sfarsit la Londra, la Amsterdam, la Madrid, la Brugge. anul care vine urmeaza sper alte destinatii...

...cineva acolo sus mi-a scos-o pe Raluca in drum ca sa ne implinim reciproc visurile marete si umane. e probabil unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care anul asta mi l-a facut si probabil ca o sa tina o viata :-)

...am invatat cate ceva despre politica la nivel european. si cu ocazia asta am reusit sa cunosc cativa oameni faini.

...mi-am implinit un vis - sa fac voluntariat. si anul m-a dus tocmai dincolo de Ocean, in Venezuela. a fost visul nostru si ni s-a implinit - cu siguranta cea mai frumoasa experiente umana de pana acum. asa ca anul asta n-o sa incetez nici o clipa sa visez :-)

...am invatat cateva cuvinte noi in spaniola: pelota, comer, marico...:-) ah, si am invatat ca sunt oameni care iubesc atat de sincer, incat uita de ego-uri si orgolii prostesti. din pacate nu-i putem iubi inapoi cu aceeasi intensitate si totul se pierde in timp si spatiu.

...mi-am petrecut o parte din vacanta de vara acasa, la Brasov - oras pe care, de altfel, il iubesc!

...l-am cunoscut pe Vali prin prietena mea, Maria si am aflat in aceeasi seara ca suntem vecini (nu chiar de scara!). au urmat zile frumoase si uneori seri tarzii de vara cu plimbari, pufuleti, belvedere, turnul alb cu ei doi. o echipa tare vesela :-)

...in aceeasi vara l-am cunoscut pe Silviu, acum iubitul Mariei - care mi-e tare tare drag. in ciudat varstei fragede, un baiat cu capul pe umeri si mai matur decat multi altii. azi e fratiorul meu mai mic spiritual. chiar daca ne stim de foarte putin timp, am impresia ca ne stim de o viata !

...mi-am cumparat o bicicleta asa cum am vrut de mult, pe sufletul meu: colorata, vesela, cu multe floricele si cosulet! am batut strazile Brasovului cu ea, am facut piata, m-a prins cea mai cumplita ploaie de vara si am rezistat amandoua eroic. ah, si cel mai important: mi-a dat voie sa beau o bere (...doua) si dupa m-a dus acasa ca un adevarat prieten. azi i se zice generic "mimitza".

...am fost mandra de al meu frate din nenumarate motive, dar cel mai tare m-am bucurat cand am auzit ca a fost de la Bucuresti la Brasov pe bicicleta.

...am fost nasa la cea mai funky nunta ever !

...am ajuns dupa nu mai stiu cati ani, la tara. acolo sta tata verile tarzii, a terminat casa si unde te uiti in jur e natura. si bine. si frumos. am stat o saptamana in septembrie si am avut impresia ca timpul a stat in loc. abia astept sa ma mai intorc!

...Alina, prietena mea draga - mi-a dat una dintre cele mai frumoase vesti de anul asta - va fi mamica :-) inca nu-mi vine sa cred, cand mi-a dat vestea cea buna aveam un mare nod in gat, emotii amestecate cu bucurie...

...mi-a fost drag de ai mei parinti si i-am vazut in ipostaze in care nu ii mai vazusem de mult. mi-am dat seama ca iubirea, cu varsta, are alte forme - uneori mai frumoase decat iubirile si pasiunea tineretii.

...am trait emotii puternice, am ras mult, am plans mult si mi-am amintit cat e de important e sa ii pretuim pe oamenii dragi, sa ne bucuram de ei cat inca mai sunt printre noi. am invatat sa fiu mai buna si mai sensibila si in acelasi timp mai puternica.

...am invatat inca o data ca nu e Craciun acela cu multe cadouri - Craciun e atunci cand viata insasi e un cadou. si-am multumit in gand pentru bucuria de a fi impreuna cu ai mei dragi.

(poza din 2008 - anul asta am fost in aceeasi echipa, din pacate am uitat sa facem portret de familie)

2011 a fost un an plin.

Plin de bucurii, de tristeti, de ganduri bune, de schimbari, de emotii si momente frumoase alaturi de cei dragi.

unii oameni.

2011-12-14T14:34:00.001+01:00

Unii oameni sunt geniali ! Unii oameni chiar traiesc si profita de viata !

Revin la o idee pe care o am de mult si zic: pentru mine sa fii intr-o relatie, sa fii casatorit nu inseamna sa ti se ingusteze mintea, ci din contra inseamna sa fii liber sa profiti de viata. Nu prost inteles, ci pur si simplu cum fac ei. Si sunt dovada cea mai buna ca nimic nu e imposibil.

Cand ma fac mare vreau si eu! Deocamdata profit de viata alaturi de prieteni si sper inca o data sa se apropie urmatoarea aventura ! :-) Daaaa, Ralu ? :-)

Pana atunci va urez si voua sa va planificati viata dupa voia sufletului, sa va implicati in proiecte umane care sa va faca fericiti ...si sa zambiti mai des !:-)

Tudor, cand am citit poezia de mai jos m-am gandit la tine.

2011-12-13T17:30:00.009+01:00

Dar Tudor stie deja.

"Dacă nu cer prea mult"

Marin Sorescu

- Ce-ai lua cu tine,

Dacă s-ar pune problema

Să faci zilnic naveta între rai şi iad,

Ca să ţii nişte cursuri?

- O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,

Dacă nu-ţi cer prea mult.

- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,

Te-ar ţine de vorbă,

Ţi-ar împuia capul cu fleacuri

Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.

- Te implor, taie-mi cartea,

O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine

O sticlă de vin şi-o femeie.

Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.

- Ceri prea mult.

Ce-ai dori să iei cu tine,

Dacă s-ar pune problema

Să faci zilnic naveta între rai şi iad,

Ca să ţii nişte cursuri?

- O sticlă de vin şi-o femeie,

Dacă nu cer prea mult.

- Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi,

E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.

- Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?

Mai bine tăiaţi-mi vinul,

Mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul,

Inspirându-mă din ochii iubitei.

Tăcere, minute lungi,

Poate chiar veşnicii,

Lăsându-mi-se timp pentru uitare.

- Ce-ai dori să iei cu tine,

Dacă s-ar pune problema

Să faci zilnic naveta între rai şi iad,

Ca să ţii nişte cursuri?

- O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.

- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.

- Atunci taie-mi mai bine cursurile,

Taie-mi iadul şi raiul,

Ori totul, ori nimic.

Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.

Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,

Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?

Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,

Daca n-am cartea să le-o tălmăcesc?

Cum să suport eu drumul şi diferenţele

De temperatură, luminozitate şi presiune

Dintre rai şi iad,

Dacă n-am vinul să-mi dea curaj?

PS: de ce uneori tehnologia imi joaca feste, nu stiu...ca de exemplu randurile astea albe...

The Beatles - We Can Work It Out

2011-12-13T11:19:00.000+01:00

Si...melodia zilei :-) Pe care am ascultat-o deja de cel putin zece ori....

O alta lume.

2011-12-12T15:34:00.002+01:00

Iar am avut un week-end plin si frumos :) Si pentru asta, multumesc...

Ieri seara am fost la un concert de Craciun si mi s-a facut tare tare dor de casa. Si am mare noroc ca le am pe fete aici :) Dupa concert ne-am hotarat sa mergem la un vin fiert in centru si intamplator am descoperit un loc de poveste, un loc parca rupt din alta dimensiune, din alta lume. Am intrat pentru ca stiam ca ne asteapta cineva inauntru, altfel n-am fi indraznit. Privit din afara, locul arata ca un anticariat si cumva impresia asta ramane constanta: o data intrat te pierzi printre carti, tablouri, candelabre, discuri, colivii, ceasuri vechi...si lumina difuza. Toate de-a valma si parca toate ordonate. Bila neagra e ca nu au bauturi calde, de nici un fel. Recunosc ca am fost surprinsa, nu e loc mai bun in care - cu Edith Piaf pe fundal - sa savurezi un vin fiert sau un ceai cald...dar nimic nu e perfect :)

Cand am iesit de acolo, aveam un sentiment ciudat. Iesisem parca dintr-o lume si intrasem in alta. Eram cu totii pe jumatate adormiti si pe jumatate entuziasti...Ne placuse la nebunie locul, dar ne cuprinsese o stare letargica neinteleasa...

Ne-am hotarat sa trecem, in drumul spre casa, prin Grand-Place. Cand am ajuns eram ca un copil pierdut - jocuri de lumini, braduti impodobiti si muzica clasica. De vis! Le-am luat pe fete de mana si am inceput sa dansam. Lumea se uita la noi, noi la noi cu sufletul fericit. Ne-am invartit pana am ametit, ne-am oprit si-am inceput sa radem in hohote...pentru noi era un semn bun. Ne intorsesem din nou "in lume".

"Take me as I am"

2011-12-09T16:56:00.000+01:00

La mansarda am doua ferestre mari prin care nu pot sa vad decat cerul. Asta mi se pare genial - nu masini, nu blocuri, nu case, nici oameni - doar cerul. Uneori e liniste, alteori merge radioul. Oricum ar fi, e perfect.

Azi dimineata eram grabita sa plec la birou, am urcat sa-mi beau cafeaua - pe care de multe ori in ultima vreme o iau cu mine jos ca sa o "savurez" in timp ce ma machiez (daaa, iarna ma machiez - pentru ca altfel arat ca o leguma obosita :-) - neah, exagerez! dar iarna nu-i ca vara, stim cu toa(n)tele!) - asa ... si cum eram eu grabita, m-am uitat pentru o fractiune de secunda in sus si cerul era atat de senin si recunosc, m-am certat un pic in gand ca nici nu observasem...si m-am asezat frumos pe canapea, am inchis ochii si-am simtit mirosul puternic de cafea si totul in jur parca era mai frumos si pentru prima data m-am auzit spunand cu voce tare "Multumesc!"

Si-am zambit privind in sus, am inceput sa rad singura, eram fericita.

Si culmea...nu simt ca am pierdut cateva minute, din contra, simt ca m-am recastigat. Din nou.

Si pentru ca imi sunteti dragi:

Vine week-end-ul si de obicei in week-end nu deschid calculatorul, care btw - acum merge.

Asa ca...acestea fiind spuse va urez un week-end cu mult soare la mansarda ! :-)

sapte zile dupa intai decembrie.

2011-12-08T14:25:00.000+01:00

Nu sunt o mare patrioata si de altfel de intai decembrie nu am simtit deloc nevoia sa ma bat cu pumnii in piept si sa strig peste tot "la multi ani, Romania!". N-am simtit. Punct. Si cand nu simt, nu fac.

Singura chestie care m-a atins in ziua aia au fost niste fotografii din Apuseni pe care Oana, fosta colega de generala, le postase pe facebook. In clipa aia am simtit ca mi-e dor de Romania. De Romania mea.

A propos de toata nebunia asta am gasit articolul lui Catalin Stefanescu in Dilema Veche intitulat simplu "Cum sa fii vesel de Ziua Nationala".

Preiau finalul, care mi s-a parut relativ haios...si relativ realist:

"Pe la pranz, se da dezlegare la stiri pozitive despre romani care au reusit si ne duc faima in lume. Un an intreg, embargoul nemilos al spiritului nostru autocritic scoate la iveala numai violuri, topoare in freza, arestari si eliberari, ridicari de poale-n cap, topenii strepezitoare, si romi care distrug stralucita noastra reputatie istorica. Ei bine, de 1 Decembrie e dezlegare la patriotism si la aprecierea valorilor acestei natii. Curge mierea cuvintelor in albii spalate cu lapte, superlativele danseaza in aurore boreale, dragostea noastra fata de compatrioti arunca lava pasiunii la altitudini ametitoare. O iubire deliranta rupe zagazurile plamanilor si inunda gurile uscate de cuvinte aspre. Romanii devin cei mai buni si mai inventivi, cei mai solidari si mai toleranti, cei mai harnici si cei mai onesti. Nea Cutare dintr-un catun fara curent electric e un geniu european, o tanti dintr-o comuna fara canalizare stie mai multe povesti decat Seherezada, un preot creste si educa o liota de copii pe care i-a adunat de pe te miri unde, iar vecinul rom, alintat cu drag, de-a lungul anului, cu numele de Tiganusu', e un cantaret extrem de talentat. Toate astea pana seara, cand incep filmele si editiile speciale ale emisiunilor de divertisment. Iar de pe 2 decembrie totul revine la normal. Nea Ala e un mos dus cu capu', aia cu povestile devine plictisitoare, popa ala cu copiii e neinteresant, iar tiganu' ala cu tupeu e doar un manelist. Mai bine sa revedem cateva imagini de la nunta anului. "Doamna Borcea, ce simtiti in acest moment si cat a costat rochia Miresei?"

The End.

Zambete.

2011-12-06T10:39:00.000+01:00

Ana-Maria mi-a sugerat site-ul asta!

E acolo undeva o fraza care mi-a ramas in minte..."Iti e cunoscut sentimentul acela atat de placut dupa ce pur si simplu ai zambit pe strada unui copil? Ai crede ca nu conteaza, dar nu te simti macar un pic mai bine daca cineva iti zambeste din senin?"

Azi mi-am amintit de "my positive message to the world" :-)

Zambiti si - din cand in cand - multumiti pentru ceea ce aveti! :-)

Decembrie - luna faptelor bune.

2011-12-05T15:46:00.000+01:00

Am intrat deja in decembrie! Ufff...deja? Stiu, inca o data, timpul trece al naibii de repede! Parca ieri eram in Venezuela la soare si azi...hmmm ma pregatesc de vacanta de iarna. Daca as avea de ales.........(prietenii stiu ce as alege :-) ), dar cum nu prea am de ales...e ok si frigul (mai ales ca shhhh fie vorba intre noi, anul asta poate ma incumet sa invat - cu adevarat - sa schiez...)

Multi dintre voi va ganditi probabil ca vine Craciunul. La Bruxelles e o nebunie de culori si beculete si braduti si vin fiert...si...stiti voi atmosfera :-) Si cand spunem Craciun in general ne gandim la cadouri pentru cei dragi, la papa bun si la atmosfera placuta de "acasa". Eu ma tot gandesc de cateva zile ce fapte bune sa fac. Pentru ca sunt constienta de faptul ca nu toti avem parte de bunatate, de caldura si de ganduri bune.
Anul trecut i-am ajutat pe niste prieteni sa duca hainute si jucarii unor copii mai putin norocosi...l-am avut pe Mos Craciun cu noi, am stat cu ei la povesti si unii dintre ei s-au bucurat atat de tare incat au ramas fara cuvinte.
Anul asta ajung in Romania pe 15 decembrie, adica destul de devreme ca sa ma pot implica in alt proiect de suflet. Daca vreunul dintre voi, cititorii mei, aveti un astfel de proiect si vreti si voi sa facem fapte bune impreuna, scrieti-mi! Si voi raspunde "prezent!"
Si nu uitati ca inainte de toate, o simpla prezenta in viata cuiva - chiar pentru cateva minute - poate inseamna cat o mie de jucarii...
:-)

Copil de soare

2011-12-01T10:48:00.000+01:00

Atunci cand am nevoie de o atitudine pozitiva, gandul imi zboara departe, chiar daca trupul ramane tinutuit in fata unui calculator.

Iar astazi, setea asta m-a dus pe blogul Laurei si a lui Florian. Si am citit cele mai frumoase doua mesaje de la niste parinti iubitori pentru copilul lor:

"Sasha, te iubesc!

Dragule, iti multumesc pentru ca existi, iti multumesc pentru ca m-ai ales tatal tau, pentru ca m-ai invatat sa fiu un parinte constient, pentru ca m-ai adus in Brazilia, pentru ca m-ai invatat sa-mi iubesc parintii, iti multumesc ca ma ajuti sa ma cunosc, sa ma redescopar si sa ma iubesc mai mult, ca imi arati cum se iubeste neconditionat, iti multumesc pentru ca m-ai invatat sa zambesc de dimineata, iti multumesc pentru toate cele pe care le invat de la tine in fiecare zi.

Iti multumesc, te iubesc!
La Multi ani!
Tatica"

"Ma inveti in fiecare zi sa iubesc, ma inveti in fiecare zi sa accept, sa am rabdare, sa ma iert si sa ma daruiesc cu totul. Ma inveti in fiecare zi sa servesc. Imi arati in fiecare zi bucuria, inocenta, dragalasenia si perfectiunea vietii, in simplitatea ei. Ma ajuti in fiecare zi sa ma cunosc mai adanc, mai profund. Ma transformi, pur si simplu, prin simpla ta prezenta. Si in fiecare zi ii provoci, pe mamica si tatica, la mai multa deschidere si unime, unul cu celalalt.
Uite, faci doi ani, si de ziua ta tot tu esti ala care ne faci atatea cadouri!
Te iubesc, copil de soare! Esti o minune in viata mea!
La multi ani!
Mamica"

Da, iubirea poate face minuni :-)

liniste. pace. Bine

2011-11-30T16:16:00.000+01:00

Astazi la pranz m-am vazut cu Ralu. Ralu a mea. Timp de o ora si ceva am reusit sa ma deconectez si sa-mi regasesc zambetul (usor obosit, ce-i drept...). Cat de mult conteaza o imbratisare din partea unui prieten drag cum imi e ea! Intr-o zi i-am spus, la un ceai, ca nu-mi mai pot imagina viata fara ea. A zambit si mi-a spus "stii, m-am gandit. nici eu". Aproape aveam emotii si mi-am dat seama cat de norocoasa sunt ca o am in viata mea. Niciodata pana acum nu am avut o prietenie atat de ... completa.
Azi am pus iarasi tara la cale! Ne-am hotarat, ca orice ar fi, trebuie sa cautam in continuare sa facem ceea ce ne place. Pentru ca atunci, automat, atragem oamenii potriviti.
Am avut cateva zile ciudate, dar usor usor incep sa treaca. Atunci cand am planuri marete, umane, care imi hranesc sufletul din interior, incep sa capat speranta. Pregatim, cat de curand sper eu, o noua calatorie umana. Azi ne aminteam de Venezuela si ne gandeam ca e ciudat cum timp de o luna am avut starea asta de multumire sufleteasca constanta, fara nici un gand negativ, fara nici o framantare, fara nimic care sa ne umbreasca implinirea. Doar liniste. Doar pace. Doar Bine. E aproape ireal.
Problema mea e ca iau lucrurile personal. Adica ma consum la chestii mici si incerc sa vad care e partea mea de vina, ce am gresit, chiar daca uneori nu gresesc cu nimic. Iar latura asta umana nu vreau sa o pierd, nu vreau sa devin un robot insensibil printre atatia roboti. Nu vreau sa nu-mi pese. Vreau Altceva. Vreau liniste, vreau pace, vreau Bine.
Dar cum sa le impacam pe toate?

Cu totii suntem oameni si...

2011-11-30T11:02:00.000+01:00

...uneori se aduna oboseala multa, nopti agitate, nesomn, nelinisti si vrem doar sa evadam ca sa ne putem regasi asa cum ne stim, plini de viata.

Iar faptul ca n-o putem face aduce alte nelinisti si ganduri. Azi e zi din seria "azi nu."

Si-astept sa treaca.

"Jurnalismul de unica folosinta"

2011-11-29T14:48:00.001+01:00

Tudor Calin Zarojanu a scris un articol foarte bun pe dilemaveche.ro

Va invit sa il cititi daca aveti cinci (hai zece!) minute libere! Merita!

Conventie, putina oboseala si un speech genial.

2011-11-26T10:21:00.000+01:00

Zilele astea au fost si sunt inca foarte incarcate din multe puncte de vedere. Azi e ultima zi a Conventiei si scriu in direct de la Square. De fapt asta e partea cea mai misto atunci cand organizezi un eveniment, ca dupa multa munca reusesti sa vezi rezultatul si cand totul iese foarte bine sentimentul e genial ! Satisfactie garantata, in ciuda alergaturii, oboselii, cafelelor nenumarate, celor cateva ore de somn pe noapte...

Joi seara a avut loc Consiliul PSE (dar asta stiti deja) si cred ca au fost cele mai intense momente pe care le-am trait in ultima vreme. O sala intreaga s-a ridicat in picioare si a aplaudat timp de cateva minute dupa speech-ul de final a lui P. N. Rasmussen. Bey, omul astia stie cum sa zica, ce sa zica si mai ales cand sa zica. De la oameni ca el avem multe de invatat, dar a decis dupa 7 ani si jumatate sa lase locul altcuiva la presedintia PSE.

Puteti sa il vedeti aici si aici.

haios

2011-11-25T14:54:00.000+01:00

Azi am citit un articol foarte haios pe "catavencii", special pentru femei(le)...proaspat casatorite :-)

"Sfaturi pentru tinerele proaspăt căsătorite

Nu îl trimite niciodată să cumpere „un kil de roşii“. Ce tre’ să cumpere el e „un kil de roşii nescofâlcite“. Repetă-i asta de câteva ori. Dacă vezi că are o privire uşor confuză, îmbracă-te repede în stewardesă şi arată-i următoarele: 1) diferenţa dintre o roşie scofâlcită şi una nescofâlcită; 2) linia galbenă către cea mai apropiată ieşire (cu tot cu bagaje), pe care va fi nevoit s-o urmărească, dacă nu cumpără ce trebuie.

Fii întotdeauna pregătită cu o echipă de vânzări, gata să se pună în mişcare în orice secundă. Să ai tot: TIR-uri, şoferi, distribuitori, contabili, vânzători, birouri, firma gata înregistrată etc. E foarte posibil ca el să răspundă cu „Da“, atunci când băbuţa care-i vinde kilul de roşii nescofâlcite îl va întreba: „Completez până la şase tone, maică?“.

Nici la negociere nu e prea bun. Dacă-l trimiţi după un kil de castraveţi, s-ar putea să-ţi vină înapoi pe o targă, cu perfuzii, şi însoţit de un executor. Casa şi un rinichi i s-au cerut ca plată pentru castraveţi, casa şi un rinichi a dat. El nu se târguieşte, că-i e ruşine.

Nu te entuziasma atunci când îţi vine de la piaţă cu un buchet de gladiole. Verifică mai întâi dacă pe lista lui nu figura şi cuvântul „leuştean“. Dacă da, nu-i sări de gât, lâudându-l pentru cât e de romantic. Gladiolele sunt pentru ciorbă, nu pentru tine. Tu trebuia să te măriţi cu unul care ştie cum arată leuşteanul.

Apropo: ştiţi cum a ajuns Hercule să facă celebrele lui 12 munci? I-a zis nevastă-sa: „Te duci să omori cele mai groaznice bestii sau să-mi cumperi o rădăcină de pătrunjel şi una de păstârnac?“ şi el a ales."

In direct

2011-11-24T09:50:00.003+01:00

In direct de la PES Convention - @Square Bruxelles.
Azi dimineata m-am trezit la 6h30 fara alarma. Cam asta se intampla in general cand am ceva important a doua zi dis de dimineata...
In dupa amiaza aceasta va avea loc Consiliul la care se va decide, printre altele, cine va fi presedintele interimar PES.
Iar maine incepe nebunia.
Eu abia astept!

Constatare.

2011-11-23T16:09:00.000+01:00

De mai bine de o luna nu mi-am mai folosit laptopul. Nu neaparat pentru ca nu vreau, ci pentru ca am luat ceva virus. Si cum nu ma pricep deloc la partea asta "intunecata" a calculatoarelor, am lasat-o balta. Adica am pus frumos laptopul intr-un colt si l-am mai sters de praf din cand in cand ca pe o mobila veche si nefolositoare. "Problema" e ca nu am simtit o nevoie acuta de a-l folosi, din contra. Cand ajung acasa de la birou - unde oricum imi petrec timpul in fata unei masinarii - prefer sa ma ocup de una alta prin casa, sa stau la un ceai/vin cu prietenii sau sa citesc. E mult mai placut si mai odihnitor. Asta nu inseamna ca nu e util sau ca nu ar trebui sa gasesc o solutie ca sa remediez problema, dar fac o constatare care, recunosc, m-a uimit si pe mine in momentul revelator...poate incep sa imbatranesc.

N-are cum sa nu-ti fie dor...

2011-11-22T15:22:00.000+01:00

...de Brasov cand vezi fotografia asta !

Un oras misto de munte...care atunci cand e acoperit de zapada e si mai frumos!

Ca mergem in Bistro la un ceai cald (sau chiar vin fiert :) ) sau ca ne plimbam pe stradutele cu istorie din centrul vechi, ori ascultam un concert de orga la Biserica Neagra...e mereu de vis!

Constitutia Romaniei...

2011-11-22T11:01:00.000+01:00

...ce utopie frumoasa! Va invit sa o cititi chiar acum, daca aveti ceva timp liber.

Daca nu aveti insa la dispozitie decat minute sau secunde, mergeti direct la titlul III, capitolul II, articolul 95...

To be or not to be..this is the question?

Si ca sa mai destindem putin atmosfera, o imagine pe care ne-a trimis-o azi un coleg pe mail :-)

Demisia oficiala a lui Poul Nyrup Rasmussen

2011-11-21T17:06:00.001+01:00

Astazi a fost anuntata oficial demisia presedintelui Partidului Socialist European, Poul Nyrup Rasmussen.
Ultimul eveniment in calitate de presedinte va fi "The Convention", la finalul saptamanii acesteia, unde vor exista cu siguranta cateva momente emotionante pentru noi toti.

PES Convention Promo Film

2011-11-21T14:46:00.000+01:00

Julien, colegul nostru, a facut un filmulet foarte dragut pentru evenimentul nostru "The Convention" ! Daca sunteti in Bruxelles, haideti! Intrarea e libera si promitem sa fie misto ! ;)

Ce se mai intampla prin Brasov?

2011-11-18T10:23:00.003+01:00

Azi dimineata cand am ajuns la birou, m-am intrebat oare ce se mai intampla prin orasul meu de suflet? Caci toata lumea se cam plange de la o vreme ca e un oras cam mort, lumea isi doreste evenimente...Asadar si prin urmare...
....din seria "chestii misto care se intampla prin Brasov" avem expozitia foto "Brasovul pedaleaza" 23 noiembrie - 13 decembrie la Ceai et Caetera. Deschiderea oficiala va avea loc pe 23 la ora 20h. Eu zic sa nu lipsiti, e un loc care mie mi se pare de poveste si de fiecare data cand mi-e pofta de un ceai bun, o turta dulce (din partea casei), o muzica buna in surdina si putina liniste acolo ma duc! :-)

Si daca tot a venit vorba de muzica, Scoala Populara de Arte organizeaza un festival de muzica in perioada 12 - 13 decembrie. Daca va simtiti talentati, go for it!
Ah! Si sa nu uitam de "Zilele Jazz-ului Romanesc" - 25-27 noiembrie!

Jurnalul Annei Frank

2011-11-16T14:02:00.018+01:00

"Seara, cînd stau culcată în pat şi-mi termin rugăciunea spunînd: Îţi mulţumesc pentru tot ce-i bun, drăguţ şi frumos, jubilez în sinea mea. Atunci mă gîndesc la „ce-i bun" în clandestinitate, la sănătatea mea şi la întreaga mea fiinţă, la ce are „drăguţ" Peter, la ce-i încă mic şi fragil şi căruia noi încă nu îndrăznim să-i dăm un nume, iubire, viitor, fericire, şi la „ce-i frumos", asta însemnînd lumea, natura şi frumuseţea amplă a întregului, a tuturor lucrurilor frumoase împreună.

Atunci nu mă gîndesc la toate nenorocirile, ci la frumuseţea încă prezentă. În asta constă în bună măsură diferenţa dintre mama şi mine. Sfatul ei împotriva melancoliei este: „Gîndeşte-te la toate nenorocirile din lume şi fii fericită că nu treci tu prin ele." Sfatul meu este: „Ieşi afară, mergi pe cîmp, în natură şi soare. Ieşi afară şi încearcă să regăseşti fericirea în tine. Gîndeşte-te la tot ce-i frumos în tine şi în jurul tău şi fii fericită!"

Anne Frank, 7 martie 1944

Daca nu aveti nici un program maine la ora 17h00, va anunt ca se lanseaza prima versiune in limba romana a jurnalului Annei Frank la Godot Café Teatru.

Incotro?

2011-11-15T11:00:00.017+01:00

Eu am o idee foarte clara despre credinta si inca sustin cu vehementa ca Totul porneste din interior, ca ceea ce numim cu totii dumnezeu suntem de fapt noi toti si tot ceea ce ne inconjoara, ca iubirea se naste din lucrurile bune si pozitive care ne fac fericiti, nu dintr-un "te iubesc" spus fortat si cu jumatate de gura, din contra. Relatia mea cu biserica e una neutra: mai merg din cand in cand, de cele mai multe ori cand nu e nimeni in ea, exact atunci cand simt, cu toate ca de cele mai multe ori eu Simt si fara sa fiu intr-un loc anume destinat rugaciunii. Putem sa fim noi cu noi in clipe de liniste si pace interioara oriunde in lumea asta, chiar nu avem nevoie de patru pereti si o multime de oameni !

Dupa ce am citit articolul asta si am citit/ascultat si stirea asta am simtit ca-mi creste tensiunea instantaneu. Si ma intreb acum ca orice om de rand oare Patriarhul Daniel stie ca se inchid spitale si scoli in Romania din cauza ca nu sunt destule fonduri? stie ca suntem tara cu cel mai mare numar de analfabeti din Europa? (vezi aici) Si chiar daca stie, oare ii pasa?

Mi se pare o mare bataie de joc ce se intampla si am impresia ca multi chiar ne iau de fraieri! Si e din ce in ce mai frustrant. E exact ca vorba aia "tara arde si baba se piaptana!" ...

Nu m-am putut abtine - fragment dintr-un articol intitulat: "200 de icoane cu touchscreen, comandate de BOR pentru Catedrala Manturii Neamului":

« Fiecare icoana va costa aproxiamtiv 10.000 de euro si va functiona cand e atinsa cu buzele, credinciosii fiind chiar incurajati sa pupe icoanele pentru a declansa rugaciunile potrivite fiecarui sfant.

« Incercam sa facem o aplicatie ca icoanele sa raspunda de fiecare data cand sunt sarutate, astfel incat credinciosii sa simta mai aproape prezenta divina », a precizat parintele Clementin, unul dintre sustinatorii ideii de modernizare a bisericilor romanesti.

Icoanele vor avea aplicatii pentru confesiuni, un buton special pentru Facebook, webcam, dar si optiunea de a schimba culorile sfintilor in functie de preferinta. »

Poate ca nu sunt eu intreaga la minte sau la suflet (vorba aia…) si poate unii dintre voi chiar simtiti o prezenta divina atunci cand « sarutati » o icoana de 10 000 de euro….

PS: am revenit cu o imagine care sa va incante privirile...

PPS: ...si cu un alt articol interesant legat de biserica si (de data asta) traditii...

Despre Catalin. Catalin Ivan.

2011-11-14T15:41:00.005+01:00

Saptamana trecuta m-am dus pana la biblioteca din Parlament si cand sa ies din cladire, pe cine vad? Pe Catalin! Care Catalin? Pai Catalin Ivan. M-am oprit sa il salut si sa vad ce mai face, cu el ai mereu sentimentul ca iti vezi un vechi prieten. Adica e relaxat, modest si cu o latura umana rar intalnita in randul oamenilor politici.

Stiu, poate multi nu ati auzit de el sau daca ati auzit probabil prea putin - in general in mass-media in Romania ajung exact mondenitatile, nicidecum informatiile importante referitoare la activitati pe care le au europarlamentarii nostri de valoare in cadrul Comisiilor din care fac parte - Catalin fiind unul dintre ei.

Pentru mine el e exact genul de om de care avem nevoie in politica romaneasca: e tanar, destept, implicat, isi doreste schimbare in bine si are charisma. E aproape de oameni si simti treaba asta din prima clipa in care faci cunostinta cu el. E asa cum ar trebui sa fie multi in sfera din care face parte.

Daca va intrebati ce m-a facut sa scriu despre el...ei bine, cred ca atitudinea lui. Ah, si faptul ca inainte de toate e un Om foarte misto !

Modele

2011-11-14T10:04:00.004+01:00

Vineri a avut loc (nu, nu sfarsitul lumii asa cum credeti toti! nah ca ati scapat si de data asta!) evenimentul TEDxBucuresti. N-am fost acolo din pacate, cu toate ca mi-as fi dorit tare mult. Care a fost ideea? Pai cativa tineri care au facut ceva in viata asta au fost chemati sa-ti impartaseasca experienta. Pe unul dintre baietii de la Paramongols il cunosc personal si m-am simtit tare mandra sa il vad printre oamenii astia faini, cu toate ca stiam deja ce-i poate pielea. Salutari Paul aka omu' muntilor si hip hip hurray, you did it! Pe Florian si Laura ii citesc de cateva luni bune cu sufletul la gura, sunt omuletii astia doi (acum trei cu tot cu Sasha) care s-au decis sa traiasca in Brazilia intr-un eco-sat de vreo doi anisori asa (sau poate si mai mult...doamne ce repede trece timpul!) si sa lase timpul sa-si faca loc in viata lor, sa traiasca in aromonie, pace, natura... Vorba lui Blaga..."vesnicia s-a nascut la sat".

Iar astazi, dintr-un articol in altul, l-am descoperit pe Toma Coconea. Wow! Are 34 de ani, e din Petrosani si e nemuritor. Sau asa imi place sa cred, pentru ca atlfel nu-mi explic performantele lui. Participa, de exemplu, la una dintrele cele mai tari competitii de sport extrem: Red Bul X Alps - ce inseamna asta? Cine ajunge cel mai repede de la Salzburg pana la Monaco, adica mai mult de 800 km. E vorba despre o cursa printre ghetari, stanci...

Ei sunt, evident, o parte din Oamenii care si-au impartasit experientele de viata la TEDxBucuresti, dar merita apreciati. Ei sunt o parte din Modelele pe care ar trebui sa le avem zi de zi in minte. Ei fac lumea sa fie mai buna.

tema pentru acasa.

2011-11-11T10:02:00.004+01:00

Acum ceva timp, am dat peste imaginea de mai jos:

La inceput e amuzant, dupa care devine trist. Dupa care te pune pe ganduri. Si iti dai seama ca nu a fost niciodata amuzant, a fost doar haz de necaz.

Acum, intrebarea mea e ... de ce se uita lumea la televizor pana la urma?

Informatiile le gasim online si avantajul e ca poti sa faci o sortare selectiva in functie de ceea ce te intereseaza.

Daca vrei sa vezi un film bun mergi la cinema sau cumperi un DVD sau il iei pur si simplu de pe net, daca legea (inca) te mai lasa - vezi legea HADOPI in Franta ha !

Iar daca vrei sa stii cine cu cine s-a mai cumplat, cine s-a mai prostituat, cine si-a mai pus silicon sau alte mondenitati de genu', n-o sa ti se para interesant postul asta si ma intreb de ce il citesti chiar acum.

Noi, ca oameni, suntem suma actiunilor noastre. Ceea ce facem si gandim si nu intotdeauna ceea ce spunem, e ceea ce suntem cu adevarat.

Voi, cand va priviti in oglinda, cine sunteti ?

Decizii.

2011-11-09T13:04:00.007+01:00

Azi mi-am dat seama cat de mult conteaza deciziile pe care le luam in viata. Punct.

Scenariul in cazul in care nu ma hotaram in 2006 sa plec la studii in Franta: nimic. Adica nimic interesant pe langa ce fac acum. Si culmea si mai mare e ca acum nu fac cine stie ce. Adica sunt intern la PES (Party of European Socialists), la Bruxelles si tocmai organizam PES Convention (avem si filmulet de prezentare sac!). Okey, cum nu ma stiti cu totii personal, tonul auto-ironic e de remarcat :) E foarte misto ce fac eu acum! Si cu siguranta (din pacate), n-as fi avut sansa asta in Romania. Evident, nu vorbesc aici numai de job, pozitie sau orice altceva mi se poate oferi. Vorbesc de calitatea vietii. De diminetile linistite in care ma trezesc cu zambetul pe buze si ii dau "neata' Ralucai, colega mea de apartament. De cafeaua pe care de cele mai multe ori o bem impreuna dimineata, lasand radioul sa mearga in surdina pe vreun post cu muzica veche, de oamenii cu care lucrez, oameni misto, respectuosi, prietenosi, profesionisti, implicati, oameni care nu vin aici doar pentru niste bani. De pauzele de la pranz care mi se par absolut normale si care in Romania am observat cu stupoare ca nu prea exista. Vorbesc de week-end-urile in care pot, daca vreau si ma organizez bine si din timp, sa plec in alt oras de "langa" - si langa am Amsterdam, Paris, Londra...sau chiar Lisabona, Madrid...vorbesc de evenimentele culturale de aici. Vorbesc de oamenii care zambesc pe strada, de politete, valori, principii si prioritati.

La Multi Ani !

2011-11-08T18:00:00.002+01:00

Astazi e ziua de nume a fratelui meu mai mare :-)

Asadar si prin urmare, ii urez La Multi Ani !

Te pupa sisterica !

Pam pam

voi, Prietenii mei.

2011-11-02T14:34:00.003+01:00

Ma pregatesc pentru un week-end la Amsterdam cu Maria. Abia astept! Nu stiu cum se face, dar in viata mea lucrurile se leaga asa de bine si de frumos in ultima vreme, incat imi tot pun tot felul de intrebari. De fapt e foarte simplu: schimbarile vin din interior, la fel si lucrurile bune. Uneori si soarele vine tot de acolo :)

Astazi citeam un blog si am gasit cateva cuvinte de'ale lui Ghandi: "Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi". Cat adevar in opt cuvinte...

Sunt zile, la fel ca astazi, in care merg pe strada si imi vine sa sar in sus de bucurie, de implinire. Ma uit la oamenii din jurul meu si in ultimii ani s-a facut o selectie atat de naturala: au ramas doar cei frumosi si langa ei s-au asezat oameni la fel de buni si de sinceri, oameni liberi si care iubesc viata prin fiecare celula, care sunt Iubire. Toti oamenii pe care astazi ii numesc Prieteni sunt pur si simplu geniali! Cu ei as merge pana la capatul lumii, as sta la povesti pana dimineata, n-as dormi doar ca sa le ascult povestile de viata de care sa ne amintim peste ani, as rade in hohote pana n-as mai putea respira si le-as oferi ce am eu mai bun.

Uneori, in diminetile racoroase in care merg spre birou, doar gandul ca ei exista imi face inima sa tresara!

Twitter :)

2011-10-27T17:22:00.002+02:00

Ca sa intru si eu in rand cu lumea, mi-am creeat cont de twitter. Chiar azi !

E fresh :)

http://twitter.com/#!/NicoSturzu

in direct de la birou

2011-10-19T13:39:00.005+02:00

Pauza. ceai verde. al treilea pe ziua de azi. alternez: verde, musetel, tot felul de infuzii. ieri am ajuns la vrei opt, noua. azi sper sa ma opresc la timp. prea mult ceai ucide pofta de ceai. au francezii o vorba: too much is too much! pentru ca sunt racita si e muuult prea frig afara, mi-am cumparat ceva de mancare si m-am instalat un fata calculatorului, ascultand Gotye - "Somebody that I used to know" in bucla. Si in timp ce mancam mi-am dat seama ca n-am mai scris de mult pe blog. blogul asta, prietenul meu vechi.
De doua saptamani am inceput stagiul la PES adica Partidul Socialistilor Europeni, mai pe intelesul tuturor. nu stiam la ce sa ma astept, interviul il avusesem telefonic exact inainte sa plec in Venezuela, eram prinsa cu o gramda de altii chestii si adevarul e ca am cam luat totul asa "à la légère" - mi-am trimis CV-ul si scrisoarea de intentie exact cu o zi inainte de data limita. Nu stiu cum s-au aranjat astrele si care a fost contributia destinului, ideea e ca oamenilor din PES le-a placut atat de tare de mine incat m-au vrut aici. si s-au si zbatut sa imi obtina permis de lucru, am asteptat decizia ministerului mai bine de doua luni...dar intr-un final raspunsul a fost pozitiv :) asa ca iata-ma aici. In prima zi am venit ca tot romanul timid ca sa vad si eu ce si cum. Frida, tipa care s-a ocupat de dosarul meu, m-a strans tare in brate cand m-a vazut si mi-a spus "de cand asteptam sa te cunosc!" :) Dap, si am avut un flash cu secretara de la facultatea din Franta care m-a primit si ea cu bratele deschise pentru ca asa e uman si frumos si de cele trei zile in care am stat la coada la Facultatea de Litere din Bucuresti doar ca sa-mi scot diploma (mea) de bac, in timp ce tanti de acolo juca probabil solitaire...........si dupa cele trei zile in care nervii mei erau la pamant a trebuit sa apelez la o persoana publica din familia mea ca sa rezolv situatia....inchid paranteza.
Altfel, in cele doua saptamani am invatat o gramda de chestii, sunt la curent cu aproape toate stirile, organizam "PES Convention" in noiembrie, un eveniment destul de important. Abia astept !
Bruxelles-ul...e acelasi, dar eu l-am regait un pic altfel, cu alti ochi. Acum imi place mai mult, sunt deja familiarizata cu multe locuri, cu oameni. Au loc o gramada de evenimente, chiar ieri am fost la o proiectie de film grecesc in Parlamentul European.

gata pauza mea de ceai. ma intorc la lucru.
Bonus: melodia zilei
http://www.youtube.com/watch?v=8UVNT4wvIGY&feature=BFa&list=PL2AD2995B68C5A03D&lf=BFp

Am tot zis...

2011-10-07T18:15:00.006+02:00

...ca mai pun niste poze din Venezuela
Asa...ca tot a venit toamna :)

Well...chiar asa arata acolo, ca-n poze! Chichiriviche si insulele din jur sunt de vis!
Un mic colt de paradis...

Gata! Ma bag la loc sub plapuma, afara sunt vreo 15 grade...:)

nimic de spus.

2011-10-06T13:03:00.002+02:00

Azi m-am trezit si dupa 5 minute aflasem ca murise Steve Job. Cam atat de rapid circula informatiile in ziua de astazi...

Nu sunt multe de spus, adica nici nu vad rostul.

Am gasit, insa, doua fraze rostite de el in timpul vietii, care cumva fac parte din Omul din el:

"Your time is limited so don't waste it living someone else's life. Don't be trapped by dogma - which is living with the results of other people's thinking. Don't let the noise of other's opinions drown out your own inner voice. And most important, have the courage to follow your heart and intuition. They somehow already know what you truly want to become. Everything else is secondary."

"Being the richest man in the cemetery doesn't matter to me. Going to bed at night saying we've done something wonderful, that's what matters to me."

Dap, cred ca azi am pierdut un Om...

o Mama.

2011-09-27T22:14:00.004+02:00

De cateva zile incoace am o stare ciudata si nu stiu cum sa o explic pentru ca nu o inteleg. Si cea mai buna cale ca sa ma redescopar e solitudinea. Astazi, ca si in alte zile, m-am urcat pe bicicleta cu o carte si o sticla de apa in cosulet si am pornit spre parc, in locul de joaca pentru copii. E un loc care ma relaxeaza. Cu tot zumzetul si copiii care fug dintr-o parte in alta, cu toata nebunia si mamicile care striga in continuu "n-ai voie asta, n-ai voie asta", gasesc mereu o oaza de liniste. Astazi, m-am asezat pe banga langa o doamna care citea. Parea de la distanta genul de om calm, bun. In partea dreapta, la doua banci mai incolo, un domn mai in varsta cu nepotul. Am stat si-am citit vreo cateva pagini pana mi s-a facut pofta de nucile proaspete pe care mi le pusese mama intr-o punguta. Am desfacut punga tacticos si am curatat fiecare nuca in parte cu meticulozitatea cu care am fost inzestrata (n.r. as putea sta la un puzzle cateva ore bune si tot nu m-as plictisi!), pana cand s-au strans in jurul meu cativa porumbei cu care am impartit merindele :)
Fara sa vreau, observ mai mereu lumea din jurul meu. Felul in care mamele vorbesc cu copiii lor, felul in care se comporta, ce rol au tatii atunci cand (rareori) sunt de fata, reactiile micutilor - de cate ori n-as interveni ! - si nu ca as fi eu vreun mare psiholog, dar parca uneori sunt lucruri evidente! Pentru mine, de exemplu, ar fi normal sa iti lasi copilul sa se joace in pace, fara sa se simta supravegheat si fara sa ii spui la fiecare doua secunde ca se murdareste, ca "aia" nu trebuie bagata in gura pentru ca e murdara de nisip (uite de aici imunitate, tanti!), ca "aia" e jucaria lu' gigel si nu a lui si ca nu are voie sa se joace cu ea (da' lasa ca e bine sa invete sa imparta!). Copilul trebuie sa se simta liber, iar atunci cand are nevoie de tine sa simta ca esti acolo pentru el. Punct. Si uite'asa...
...Va povesteam mai devreme de doamna care citea langa mine. La un moment dat, a aparut baietelul ei cu un coleg de scoala. In mana avea doua bucati de fier pe care voia sa le duca la reciclat si cand i-a spus mamei lui si-au propus sa mearga impreuna (lucru care - pe moment - chiar daca nu era prea evident - a facut sa-mi creasca inima de zece ori !). Dupa ce l-a lasat in pace sa se duca sa isi umple sticlele cu apa, impreuna cu colegul lui s-au hotarat sa faca un concurs "cine urca primul pana in varful pomului?" (n.r.: era vorba de pomul de langa noi destul de inaltut). Probabil, orice mama nebuna (genul ala de mame crizate pe care le vedeti peste tot) ar fi tipat sa nu urce sau mai stiu eu ce, dar ea n-a zis nimic, urmatindu-l cu privirea pana aproape sus de varf. Cand a vazut ca se apropie de niste crengi mai subtiri i-a spus doar atat: "Stiu ca poti sa urci pana sus, in varf, dar eu cred ca acum poti sa cobori". In secunda urmatoare baietelul incepuse deja sa coboare si eu (ca un copil prost) aproape ca aveam lacrimi in ochi. Si-acum imi pare rau ca nu m-am dus sa-i spun ca daca toate mamele ar fi ca ea, lumea ar fi probabil de zece ori mai buna!

despre Gigel de la scularie si cum a devenit el rege

2011-09-25T21:30:00.005+02:00

E duminica si a fost un alt week-end lung. Sambata s-a desfasurat "Let's do it, Romania!". M-am gandit, pentru ca tot eram la Brasov, sa particip si eu. In timp ce strangeam gunoaiele altora ma gandeam la o gramda de chestii. La cat e de frumoasa natura si cat de nereunoscatori suntem pentru ceea ce ne ofera, la faptul ca noi, astia - stiti voi, voluntarii - oricum suntem pe baricada de pe care nu se arunca gunoaie pe strada fiindca asa ne spune bunul simt si ca oricum gigel de la scularie cand o sa iasa cu familia data viitoare la mici si bere gunoiul tot acolo in foc sau pe langa o sa il lase. Am dedus o combinatie de prostie si nesimtire cand am vazut ca au incercat sa arda cutiile de bere, care sunt din metal. Se pare ca arderea peturilor de plastic a devenit deja un obicei (tampit, dupa parerea mea de muritor de rand). Daca cineva le-a spus ca asa se face reciclarea - atunci omul ala era ori beat de la prea multa bere, ori cu indigestie de la mici - una din doua. M-am bucurat ca am lasat natura cu zece saci mai putin de gunoaie si am plecat trista dandu-mi seama ca pe gigel de la scularie n-o sa-l schimbe nimeni. Niciodata. Poate doar o organizare mai buna a Primariilor si asadar si prin urmare o amenda usturatoare - asa, cat sa-i ia de la gura cateva week-end-uri din astea reusite.
Aseara, dupa actiunea Let's clean the shit after gigel's bbq ne-am hotarat sa mergem sa dansam un pic, cu toate ca nu eram in cea mai mare forma. Ne-am dus intr-un loc dragutel, modest, unde se pune muzica veche, pe sufletul meu. Vorba aia, oldies but goldies. Nu de alta, dar mamitza din mine nu prea mai suporta de ceva timp bubuieli si butzi butzi doar de amorul artei. Asa ca am ales locul asta unde sa zicem vin oameni cam de peste tot. Dar cui ii pasa pana la urma, atata timp cat compania e placuta si muzica buna? Ei bine, am mers cat am mers pe ideea asta, pana cand langa noi s-a instalat un grup de cativa oameni (parea oameni la prima vedere), probabil de printr-un sat de langa Brasov, altfel nu-mi explic arogantele omului de la sat proaspat ajuns la oras (se cam vad de la o posta oameni buni si n-am nimic cu oamenii de la sat, care nu incearca sa para ceea ce nu sunt, sa nu ne inelegem gresit). Am vazut ca fatucele alea se tot inghioldeau in noi, ba incercau sa ma infrunte cu privirea (chiar nu inteleg comportamentul asta de pseudo-maimuta), pana la un moment dat cand una dintre fete m-a ars din greseala cu tigata ei "slim". Eu chiar sunt un om calm in general, bine dispus, n-am treaba cu cei din jur, atata timp cat ma simt bine. Dar asta cu dansatul cu tigara in mana de arzi pe toata lumea chiar nu mi se pare ok. Adica dupa ce ca oricum probabil le-am strans peturile mai devreme, acum sa ma duc sa ma si arda in oras cu tigara! Stiti ce mi-a spus fatuca asta cand i-am sugerat sa stea mai departe de mine? Ca daca nu-mi convine sa ma duc intr-un loc in care nu se fumeaza....M-am enervat evident, foarte tare si am plecat dupa cinci minute de acolo.
Concluzia? Traim intr-o tara necivilizata in care gigel de la scularie se simte rege. Stie ca dupa ce arunca gunoi pe jos nu-i da nici naiba amenda, ba mai mult o sa vina niste prosti sa stranga gunoiu' dupa el si cand iese seara in oras isi permite sa faca orice - pentru ca securitatea (sau ce naiba or face maimutele alea la intrare) dau din umeri cand le spui ce ti se intampla inauntru.
Let's do it, Gigel de la scularie!

PS: promit ca postul viitor o sa fie unul mai vesel.

departe de tot, aproape de Tot.

2011-09-15T19:52:00.004+02:00

Am ajuns de vreo doua-trei ore acasa. In sfarsit, dupa mai multe incercari am ajuns la tara la tata. De cand s-a hotarat sa faca casa in satul in care a copilarit, verile si le petrece acolo, in aer liber. Verile lungi - ce-i drept si primaverile foarte devreme :) Adica mai tot timpul. Si acum il inteleg...
Am stat acolo de sambata pana azi - adica cateva zile si am impresia ca timpul s-a oprit in loc. Zilele astea parca am recuperat copilariile pierdute in care n-am avut bunici "la tara". Am mancat fructe proaspete din copac si ciorba facuta de mama din legumele din gradina noastra (bio!:) ), am fiert porumb "furat" si l-am mancat cu o pofta nebuna, am mers duminica la targ cu toata lumea, aproape in fiecare zi la Cerna la "scaldat", ne-am si bronzat pentru ca am avut parte de un septembrie foarte cald - seara in vizita la vecinii de peste drum la povesti de viata si stat in curte pana tarziu. Ne-am plimbat pe marginea drumului la inserat si-am admirat cerul instelat si luna plina care se tot arata de cateva zile si care ne lumina calea. Ce frumos era! Si ce incet trecea timpul...Sunt lucruri pe care uneori le uitam cand stam la "blocotet", cum zice mama. Ce tristi sunt oamenii din orase! Tristi si ingandurati si uneori atat de ocupati incat uita sa te salute pe strada.
Am vazut copii intorcandu-se de la scoala pe jos cativa kilometri in fiecare zi, cu incaltarile in mana - asa cum mai auzeam din povesti de la unchi si matusi care au copilarit la tara. Am scos pentru prima data apa din fantana si mi-am dat seama ce inseamna sa faci asta in fiecare zi ! M-am spalat afara, cu apa incalzita la soare - inca nu avem apa curenta in casa :)
Am citit in fiecare seara si m-am culcat cel mai tarziu la 23 :)

Viata la tara nu-i tocmai usoara...dar are farmecul ei si cateva zile e Raiul pe pamant sa te rupi de realitate...:)

Noapte alba, ganduri colorate

2011-08-29T07:06:00.003+02:00

N-am reusit sa dorm deloc in noaptea asta. Nu ma simt foarte obosita, dar e tare ciudat. Am avut timp sa ma gandesc la o gramada de chestii, am incercat sa citesc, nimic. Pe la 6 si ceva m-am imbracat si m-am dus la Rapid sa iau niste lapte pentru cafea. Era tare racoare afara, uitasem cum e sa fie rece - deh, Brasovul oras de munte...In Venezuela, dimineata la 7-8 era deja foarte cald. Si placut pentru mine - cum nu suport deloc frigul :) Locul meu chiar e acolo - m-am gandit eu mai bine! In fiecare zi imi vine idei noi si ma iau prin surprindere ganduri frumoase si tot incerc sa vizualizez o viata acolo. N-a existat nimic care sa-mi displaca...
Azi noapte am descarcat in sfarsit o parte din poze si cred ca a venit momentul lor :)

Parcul Miranda - Caracas

un super bolid in Caracas

El Alvila, Caracas

Inapoi in Europa.

2011-08-26T00:03:00.002+02:00

Am aterizat acum vreo 12 ore in Madrid, dupa un zbor de aproape 9 in care nu am atipit nici macar o secunda! M-am uitat la doua filme, am vazut in sfarsit "Water for elephants" :) Sunt inca putin debusolata cu toate schimbarile astea de fus orar, ultima oara am dormit acum mult timp. Nu mai stiu exact ce zi e...dar stiu ca vreau sa impartasesc cateva ganduri si simtiri asa proaspete cum sunt acum. Sper sa reusesc sa fiu cat de cat coerenta pana la capat.
Prima chestie care imi vine in minte e faptul ca vreau sa ma intorc cat mai curand in Venezuela- in primul rand pentru starea de bine si calmul de care am avut parte acolo in mod constant si neconditionat. Calatoria asta m-a facut sa-mi dau seama de foarte multe lucruri...
In primul rand de faptul ca putem trai cu foarte putin, foarte simplu si decent si sa fim totusi fericiti. Poate mult mai fericiti decat cei care au deja mult si isi doresc si mai mult.
Azi ma simt un pic goala pe dinauntru ca si cand ceva din mine ar lipsi, poate si din cauza sau gratie faptului ca acolo am cunoscut pe cineva care mi-a schimbat putin gandirea despre viata si felul de a fi. Cineva care mi-a aratat cat de frumos e sa iubesti si sa oferi neconditionat, doar pentru ca asta simti. Sau pur si simplu asa am fost dintotdeauna, doar ca nu cunoscusem persoana potrivita care sa imi arate toate astea, tot ceea ce suntem noi, mereu, dar nu vedem.
Pe tot parcursul celor 34 de zile - cat am stat in Venezuela - ma bucur ca am reusit sa ma tin de jurnalul in care am scris aproape in fiecare zi, exceptiile fiind zilele prea pline si in care ajungeam prea tarziu acasa ca sa mai fiu buna de ceva. M-am gandit sa transcriu cateva pasaje aici, probabil cele mai semnificative.
Ma gandeam sa incep chiar in seara asta cu primele ganduri din avion la dus (adica Madrid - Caracas :) ):
22 iulie 2011 - "In avion dupa 7h de zbor si doua filme. Ascult Beatles. Timpul a trecut relativ repede in comparatie cu Bucuresti - Madrid. Drumul ala mi s-a parut infinit...Nu vreau sa uit nimic din aventura asta asa ca tre´sa trec pe caiet primele conversatii in spaniola "Can I have more leche, please?" (haha, asta a fost conversatia cu steward-ul din avion). Am un sentiment de bine si de siguranta cu toate ca nu e deloc cazul . Nu stiu de unde atata optimism. Cred ca e foarte important sa crezi in viata. Sa ajungi la un nivel la care sa ai propriile valori, credinte, incredere in bine, sa-ti doresti Lumina in mod constant. Eu asta cer mereu in rugaciunile mele din ultima vreme. Sa am Lumina care sa ma calauzeasca mereu spre lucrurile bune, oamenii buni. Restul vine intotdeauna de la sine".

Incep sa ma usture ochii de somn si parca sa mi se inchida usor usor, tare mult as vrea sa mai am energie pentru inca doua zile de scris, am atatea de povestit...si atatea fotografii pe care nu vreau sa le tin numai pentru mine...

Cateva fotografii din...

2011-08-06T21:08:00.007+02:00

Venezuela ! :)

Aici, departe.

2011-08-01T00:41:00.002+02:00

Am vrut neaparat sa scriu macar cateva randuri din Venezuela.
Ce pot sa spun pana acum cat ma tin plamanii e ¨wow¨! Totul e diferit aici, parca ma asteptam intr-un fel...dar tara asta te surprinde la fiecare pas...nu mereu intr-un sens pozitiv. Din pacate internetul nu merge intotdeauna foarte bine aici si inca nu pot sa pun poze...cu toate ca tare as fi vrut! Inca nu vreau sa dezvalui nimic...astept sa mai treaca si celelalte trei saptamani ca sa am o parere de ansamblu :)
In mare e bine...foarte bine, mai ales de cand am venit in Cocorote - in statul Yaracuy. Oamenii de aici sunt buni si blanzi, adica comunitatea din care facem parte - ne place tare mult. Ne-au dat o casa la dispozitie, cu o curte interioara impanzita de plante exotice. E un mic paradis pentru noi. Suntem ca doi copii care se minuneaza de orice detaliu din jur: bananieri, cocotieri...ploi tropicale calde...
E tare frumos si bine si e Lumina, adica ce mi-am dorit in avion in drumul spre Caracas...

Un august cald ! :)

Bryan Ferry - Slave To Love

2011-07-04T14:14:00.000+02:00

Pentru ca de câteva zile o tot ascult, pentru ca e deosebit de frumoasa...

Maria...

2011-06-18T22:05:00.009+02:00

Maria este prietena mea dragă și e o fata genială, care vrea sa descopere Braşovul.
Iar el îl redescopăr de fiecare data, cu ea :)

Yiruma - River Flows in You

2011-06-17T07:38:00.000+02:00

Neața! Ce soare și frumos e afara! Propun o drumeție la munte! :)

Angus & Julia Stone - Paper Aeroplane

2011-06-16T12:25:00.001+02:00

Foarte misto...enjoy !

Realitate, vis, Venezuela.

2011-06-15T09:39:00.007+02:00

Întotdeauna sunt multe întâmplări frumoase de povestit și la fel de multe trec pe lângă noi fără sa le mai așternem pe hârtie..din păcate. Căci fără sa vrem vine vremea uitării și cu ea se duc amintiri frumoase aparent neînsemnate sau pe care credem ca ni le vom amintit mereu.
Înainte sa părăsesc Belgia, adică acum mai puțin de doua săptămâni, am fost sa o vad pe Mira undeva lângă Brugge și am avut un sfârșit de săptămâna foarte frumos. Părintii ei stau la casa într-un loc liniștit și uitasem cât e de plăcut sa te trezești, sa deschizi geamul și sa vezi cât privești cu ochii natura, sa mănânci în fiecare zi afara, pe terasa. De nedescris. Trebuie trăit.
In alta ordine de idei, eu cred ca atragi ceea ce ești - adică ceea ce simți și ți se întâmpla numai lucruri bune dacă continui sa crezi. Astfel, peste puțin timp o sa plec în Venezuela cu un fel de voluntariat și credeți-ma ca am emoții cât casa și ca abia aștept! Mi se pare ca un vis devine realitate. Mai mult, ma trezesc în fiecare dimineața zâmbind și trăiesc încă cu impresia ca e numai un vis...:)
O zi frumoasa cu mult soare asa cum e și la Brașov! :)

liniste. si bine.

2011-05-28T18:26:00.002+02:00

Linistea sufleteasca vine cu siguranta din lucruri mici: o melodie frumoasa, o carte buna care te pune pe ganduri, o raza de soare care apare in viata ta atunci cand ai mai multa nevoie, o floare primita atunci cand te astepti mai putin, ceva bun atunci cand ai manca ceva si nu stii ce, un prieten vechi pe care nu l-ai mai vazut de mult. Sunt atatea lucruri care ne fac viata mai frumoasa...
De la un timp incoace imi las viata sa curga frumos, in armonie cu natura si fara sa ii impun nimic: nici un ritm, nici o bariera. Accept tot ceea ce este natural cu seninatate. Uneori, oamenii ma intreaba ce mai fac si le raspund frumos ca sunt bine si iubesc, adica sunt Iubire. E greu de inteles si ne ia timp ca sa realizam ca iubirea exista in noi, nu avem nevoie de artificii ca sa o simtim, nici de alte persoane. Iubirea e stare de bine orice s-ar intampla.
Acum vreo doua saptamani ma intreba Raluca daca sunt indragostita. I-am zambit si i-am spus ca da, de viata.
Totul se inampla cu un scop si astazi stiu si simt intr-un fel ca viata m-a adus in Bruxelles ca sa o cunosc pe Ralu. Gandim la fel, respiram la fel, iubim la fel, avem atat de multe lucruri in comun incat prietenia cu ea nu ma face decat sa cred ca exista un Dumnezeu acolo sus care are grija de noi si de planurile noastre de viitor, chiar si de cele inca negandite, neimaginate. Atunci cand avem inima deschisa nu ne ies in cale decat oameni buni, oameni blanzi si iubitori. Ceilalti sunt doar trecatori.
Astazi, Ralu, iti multumesc ca existi si ca alaturi de tine am mai descoperit o parte din Omul care sunt, din Omul care esti. Ceea ce urmeaza nu poate fi decat mai bine, mai frumos si exact cum spuneam si ieri fiecare etapa a vietii trebuie vazuta asa cum este, adica trecatoare.
Trebuie doar sa credem.

o minune pe zi si un zambet la fiecare minut

2011-05-27T19:24:00.002+02:00

In fiecare zi se intampla lucruri frumoase. In fiecare zi se intampla minuni.
Nu stiu cu ce sa incep, pentru ca mi s-a intamplat o chestie aproape magica acum cateva zile...ma taraiam cu un ditamai bagajul pe la metrou - adica abia coborasem cateva trepte - cand, din senin, apare un domn langa mine, imi ia geanta uriasa pe umar si ma intreaba in ce directie vreau sa ma duc. Eu tot insistam ca e grea, el zburda cu ea de parca era un fulg. E greu de descris ce-am simtit in momentul acela.
Era parca rupt din alta lume, parea un om fara varsta...avea o cipilica pe cap, niste haine parca trecute de vreme si o privire de inger la propriu, i se citea bunatatea in ochi. In timp ce coboram scarile, se auzea metroul. Asa ca am fugit amandoi pe scari, mi-a lasat bagajul in metrou si a plecat zambind inapoi spre iesire, dupa ce i-am multumit de vreo cateva ori. E inutil sa spun ca aveam un zambet tamp si ca mi-a luat ceva timp pana sa ma dezmeticesc, aveam un sentiment de bine si multumeam cerului ca inca mai sunt Oameni pe pamant. Cert este faptul ca nu as putea sa il mai recunosc acum, caci nu m-a marcat el in sine, cat sentimentul pe care mi l-a dat si aparenta lui angelica, venita parca dintr-un loc demult apus.

Duminica, zi de dor

2011-03-27T12:13:00.002+02:00

Cred ca din cand in cand ni se face dor de cate ceva. Azi de exemplu m-am trezit cu dor in suflet. De ce? De cine? N-as putea sa spun. De senzatii mai mult, de sentimente...dor de condus masina kilometri buni vara, in drum spre mare, de oprit si cumparat cafea si de rontait, de ras incontinuu, dor de aer sarat, dor de stat la povesti cu mama, dor de inchis ochii si zambit fara motiv, dor de muzica buna pe terasa in luna mai, cand era deja timp de stat la soare, dor de mers la Brasov la munte si de zacut in mijlocul pustietatii, in liniste deplina, departe de oras, dor de vorbit cu florile de pe terasa, dor de...tot ce nu pot avea azi, acum si as vrea sa am.

London

2011-03-08T13:02:00.004+01:00

De ieri de cand m-am intors din Londra am sentimentul asta de indragosteala. Nici nu stiu cum sa-l explic si nici nu pot sa-mi dau seama care e cauza exacta. Cred totusi ca e asa un amalgam de intamplari si stari de spirit care s-au insiruit...e placut.
In primul rand, am avut parte de mult soare, lucru care ma face mereu sa simt ca traiesc. Londra, in esenta lui - pe care nu stiu de altfel daca am descoperit-o - e un oras superb, plin de parcuri si verdeata, relaxat. Pe mine m-a cucerit. Am stat la prietena mea din copilarie, Ana, si mi-am dat seama cat de mult am crescut, cat ne-am maturizat si ca de fapt astazi (wow) suntem femei. Si ma bucura tare mult sa vad ca ii merge bine si ca-si traieste viata in armonie.
Ieri pe drumul de intoarcere am avut timp sa ascult muzica, sa privesc pe geam vreo cateva ore...era atat de placut, era soare, era bine. Am revazut culorile naturii la apus, simteam in inima bucuria unui copil si mi-am amintit cat sunt de frumoase emotiile si cate sentimente pierdem atunci cand ne facem griji marunte in loc sa apreciem ceea ce avem, bucuria sincera.

vesti

2011-02-16T15:20:00.003+01:00

Pentru cei care se intreaba ce-am mai facut in ultima vreme...well...o gramada de chestii.
In primul rand m-am mutat la Bruxelles ai am inceput sa lucrez. Si n-am mai scris de cam multicel, cu toate ca aproape in fieare seara am cate o idee despre ce as asterne aici, pe hartia virtuala. Dar raman cu gandurile si intamplarile de peste zi si in loc sa scriu prefer sa beau un ceai, sa citesc o carte sau sa dorm. Sau pur si simplu sa stau la o poveste cu colegele (cele noi) de apartament, de care sunt foarte incantata, pentru ca sunt niste fete foarte faine! Acasa nu avem internet, ceea ce sporeste imbunatatirea relatiilor noastre umane - adica gatim si mancam impreuna, bem cate un vin, ne uitam la filme, facem planuri de viitor si povestim cate-n luna si-n stele. Si dupa cum bine stiti, femeile au MEREU cate ceva de povestit, asa ca nu avem cum sa ne plictisim. Mi-era sincer dor de stat asa intre fete, e genial!
In afara de asta, la Parlament a fost o perioada foarte incarcata, am avut doua evenimente in aceeasi saptamana: s-a lansat Adevarul International, la care Daciana a fost gazda si am avut o expozitie foto "Salvati Delta Dunarii". Dar pe langa fuga si nebunie si modificari de ultima ora - pentru ca asta implica organizarea evenimentelor - a fost chiar okey. La lansarea Adevarul am avut parte si de un mini-conert Guess Who la final si de soprana Alexandra Coman, care are o voce uluitoare.
In rest, am colegi misto si tineri, ceea ce ma ajuta sa trec peste vremea de exceptie din Bruxelles. Exceptia e evident, atunci cand e soare...din pacate. Astazi, de exemplu, e una dintre zilele fericite, dar prea putine. Ca sa-mi placa si mai mult la birou, ieri am cumparat o floare in ghiveci, pe care o ud in fiecare zi. Nu stiu ce o sa se intample cu ea saptamana viitoare, caci avem liber, dar ma gandesc sa o duc acasa, ca sa aiba fetele grija de ea. Pentru ca eu o sa plec, o sa parasesc Bruxelles-ul pentru cateva zile. Aveam nevoie.
Acum doua week-enduri am fost la Amsterdam la prietena mea, Diana, si mi-a placut tare mult, am tot vrut sa pun si cateva fotografii. In curand. Probabil dupa mini-vacanta de saptamana viitoare :)
In alta ordine de idei sunt bine, incerc sa ma obisnuiesc cu noua viata, fac pasi mici, dar siguri. Imi lipsesc cateva lucruri, imi lipsesc stabilitatea pe care o aveam inainte, dar pe care incep sa o construiesc aici, ca in orice inceput de drum si soarele din belsug pe care il aveam in sudul Frantei.
Mi-am propus intr-o zi, asa in gand, ca oriunde m-ar duce viata, sa fie un loc cald. Poate nu chiar acum, dar cat de curand.

O zi magica!

:)

2011-01-26T00:37:00.000+01:00

Nicu Alifantis- Ce bine ca esti!

2011-01-22T15:02:00.000+01:00

Criticul.ro

2011-01-22T01:54:00.005+01:00

Radu Paraschivescu, fost coleg de liceu si foarte bun amic de'al Omului (subsemnatul om) si-a lansat un site nou: Criticul, foarte tare cum s-ar spune! Un stil cu totul si cu totul paraschiveschian, pe care l-am simtit din primele acorduri ;)
Stiti vorba francezului "âmes sensibles s'abstenir", adica mai pe sleau astia sensibilosi nu va aruncati cu capul inainte ca s-ar putea sa va prindeti urechile!
Bafta mare, Radule! Si la mare mare ! :)

Despre Om, despre mine.

2011-01-18T16:46:00.008+01:00

Ma consider un om liber.
Poate si din cauza faptului (sau gratie mai degraba) ca niciodata nu am facut lucrurile pentru ca TREBUIE sa le fac, ci pentru ca vreau si pentru ca imi place. Unii ii spun hedonism, "conceptie etica conform careia scopul suprem al vietii este placerea". Si pana la urma nu e nimic gresit in asta, adica viata in esenta ar trebui sa fie fericire constanta, implinire, stare de bine, pentru simplul fapt ca existam. Mai mult decat atat, ar trebui sa multumim pentru asta in fiecare zi. Nu e nimic gresit de altfel, pana nu ne dam cu capul de realitate. O realitate construita de alti oameni, de niste reguli ale societatii pe care alegem sau nu sa le respectam. Facem sau nu parte din gloata. Cam asta ar fi problema, intrebarea. Iar astazi incep sa mi-o pun mai aprig decat in alte momente ale vietii.

Din cand in cand imi exprim punctul de vedere despre viata si in ultima vreme am tot auzit chestii de genu' "ehhh tu crezi ca viata e asa usoara?", "nu facem mereu ce ne place!", "si eu am trecut printr-o gramada de situatii de genu', prin depresii si momente naspa"... si nu-i usor, sunt sigura.
Okey, exista cu siguranta compromisuri pe care trebuie sa le facem mai devreme sau mai tarziu, dar daca vocea noastra interioara ne duce spre alte taramuri, spre alte valori decat cele inculcate de lumea exterioara: o viata profesionala stralucita, prestigiu in fata celorlalti, masini de ultima generatie si alte lucruri care atunci cand isi fac loc, dau la o parte Omul din noi, cine suntem cu adevarat in profunzime.

Compromisurile merita facute atunci cand duc spre o cale fericita, cand telul care trebuie atins nu lasa loc EGO-ului, ci Omului, cand gandurile - dimineata in zori de zi si seara, inainte de culcare - raman curate si nu exista zbucium interior. Cand zambim in loc sa mergem ingandurati pe strada, cand privim oamenii ca pe niste creaturi divine si nu ca pe niste concurenti constanti, cand avem tot timpul din lume ca sa imbatranim, sa ne uitam in urma si sa putem spune ca am avut o viata frumoasa, in timp ce ego-uri imbatranite prematur nici nu-si dau seama cand a trecut Viata pe langa ei, cand se uita in urma nu vad nimic, decat un mare gol numit trecut.
Astazi, mai mult decat orice, vreau sa fiu Om. Iar alegerile pe care le voi face de acum incolo, la fel cum le-am facut si pana acum, le voi face cu sufletul.
Numai bine, voua, Oamenilor.

Sunt un copil...

2010-12-15T00:06:00.003+01:00

...cand rad, cand plang, mai ales cand iubesc.
Schimbarea de care povesteam acum cateva zile a prind contur, a prins o forma noua: am dat oraselul meu de suflet - Montpellier - pe Bruxelles. Si nu mi-a fost usor...
Si fara sa vreau, nici macar de tristete, ci mai mult de dorul pe care il simteam deja dinainte sa plec, am plans in ultimele zile cat nu am plans in ultimii ani la un loc. Am varsat lacrimi in timp ce-mi faceam bagajul, in timp ce spuneam la revedere prietenilor dragi, am plans cu Alina, amandoua - ca doi copii - in fata usii, in fata despartirii, ne-am promis ca o sa ne revedem curand si eu atunci cand promit ceva, ma tin de cuvant orice ar fi, am plans cand ma plimbam pe strada si revedeam locuri care pentru mine de cativa ani buni erau un fel de "acasa", am plans in bratele lui minute in sir, pentru ca stiam ca putea fi ultima oara cand ne vedeam atat de apropiati, am plans cand am citit suferinta sincera din ochii lui, am plans - pentru ca altceva nu mai puteam face oricum. Am plans si la gara, vazand cum las in urma peronul pe care venisem si plecasem de atatea ori...si pe el cu capul plecat, cand alte dati fugea dupa tren razand si facundu-mi cu mana. Am plans cand am citit scrisoarea de la Alina o data ajunsa la Bruxelles, asa cum ii promisesem, si-mi dau seama ce prietenie frumoasa am legat in astia doi ani si cat de rar gasim prieteni adevarati...Plang si acum. De dor - de tot ce am lasat in urma, acolo, in oraselul meu de suflet. Si am un nod in gat. Nu sunt deloc trista. Pe fundal am aceeasi muzica buna, mai devreme am ras cu mama si cu Mitza la telefon si stiu, dincolo de toate, ca ma asteapta o noua viata, o noua lume. Frumoasa.
Si dupa toate astea, si-n ciuda faptului ca am fost mai mereu departe de ai mei, de prietenii de acasa si de oamenii dragi din viata mea, n-am invatat inca cum sa fac sa nu-mi mai fie dor...si asta doare cel mai tare.

"Curajul de a fi tu insuti"

2010-11-28T01:10:00.002+01:00

Astazi, cu un ceai in mana, am inceput sa ma uit prin biblioteca. Chiar daca nu se compara cu cea de acasa, adica de la ai mei...mi-am dat seama ca am cateva carti de suflet, ale mele. Printre ele se numara si "Curajul de a fi tu insuti", a lui Jacques Salomé, pe care am cumparat-o exact acum trei ani, in demcebrie 2007. Stiu asta pentru ca am obiceiul sa scriu mereu pe prima pagina data si orasul in care "am gasit comoara"...de multe ori mi s-a intamplat sa cumpar carti in aeroport si astfel pastram o amintire de pret, pe langa multe altele...M-am apucat deci s-o rasfoiesc si m-am hotarat s-o recitesc. La inceput de tot, inainte de introducere, zice asa:

"Pentru fiecare dintre noi,
Fiecare cale de cautaure personala
Dispune de un loc in spatiul-timp din Univers.
Fiecare existenta are de jucat un rol
In marea coregrafie cosmica a istoriei omenirii.
Fiecare drum al vietii, intins intre cer si pamant,
Traseaza volute si arabescuri,
Tornade sau circumvolutiuni miscatoare,
Supus fiind aspiratiilor contradictorii
Intre ancorare sau inradacinare, elan sau zbor.
Ratacirile noastre oscileaza intre inaintare catre ceilalti,
Si retragere, intoarcere sau concentrare asupra sinelui.
Ne cautam prin salturi succesive,
Trei pasi inainte si uneori doi inapoi
Atunci cand nu trebuie sa facem un salt lateral.
Cautarea nesfarsita a ce e mai bun in sine se invarte
In enclava libertatii oferite fiecaruia
Intre datorie si credit, usurare si autonomie,
La limita dintre definit si nedefinit,
Dintre trecut si viitor,
Intre rasaritul si apusul fiecare fiinte."

Si ca de fiecare data atunci cand recitim o carte, simt ca voi gasi noi intelesuri, noi perspective, prin prisma unui om mai slefuit spiritual vorbind...

O noapte de vis!

Quantum moment

2010-11-25T22:30:00.003+01:00

Acu' mai bine de o luna mi-am dorit o schimbare, voiam altceva pentru mine, pentru sufletul meu. Am cerut-o cu atata insistenta in ganduri si in rugaciuni, cu atata indarjire, incat am avut parte de ea. N-am vrut nimic concret si am lasat lucrurile sa vina de la sine, ca de fiecare data in viata mea: n-am fortat mana nimanui, nici macar pe a mea. De fapt poate uneori...Gresesc. Mi-am fortat destinul, cu credinta in suflet. Si-am avut parte de atatea momente frumoase, incat uneori nici macar nu eram sigura ca le meritam si ma pedepseam singura, fara sa ma iubesc prea mult in momentele de suferinta. Cand am inceput sa ma iubesc si sa-mi dau seama ca pentru mine fac totul si ca toate, dar toate in lumea asta sunt ca niste planete care se aliniaza, ca la sfarsit sa ne dam seama ca era calea cea buna, am inteles. Si a fost bine si frumos, si m-am detasat usor usor de mine, cea pedepsita si care cerea iertare si m-am redescoperit un Om frumos si bun si care are multe de oferit. Si am atras in jurul meu oameni care gandesc la fel, respira la fel, iubesc la fel, oameni buni, oameni cu valori si cu credinta. Azi, ma simt implinita. Si mai mult, simt ca e doar un inceput...

Blank

2010-11-23T21:03:00.003+01:00

Astazi am multumit. Si multumesc in fiecare zi pentru ceea ce am - ca un monolog, seara, inainte de culcare. Tu stii deja, dar voiam sa stie si ceilalti. Si am satisfactia sufleteasca ca ai mei toti, cei dragi, sunt bine si ma bucur ca vad soarele in fiecare zi (Doamne, ce bucurie! si ce lucru mic si normal pare), ma bucur cand vin prieteni sa ma vada, imi place cand usa mea e mereu deschisa, asa ne-am obisnuit si acasa, la parinti, sa fie casa mereu plina si vesela.
Pana sa incep fraza asta, am avut un moment de blank absolut, adica totul s-a oprit in jur, n-am mai putut sa scriu nimic, nici sa gandesc, nici sa vad clar. Ce s-o fi intamplat, nu stiu. Mi-a venit in minte o persoana, am vazut intr-o fractiune de secunda camera mea de la Brasov, cu toate lumanarile si scoicile adunate din toata lumea, lumina difuza de la veioza in forma de piatra si oglinda pe care am facut un desen abstract intr-un moment de ... nu-i pot spune nebunie, nici alienare, mai mult dorinta de exprimare artistica, si toate lucrurile alea mici si aparent fara nici un fel de noima, care pentru mine, fiecare in parte, are o semnificatie, si bagajul aruncat intr-un colt undeva, parca uitat de vreme acolo, stiind ca urma sa vina si ziua de duminica, care parea asa departe la un moment dat. Toate astea, intr-o fractiune de secunda. Si cineva imi spune ca asa se intampla inaintea unui moment puternic, iti vezi viata intr-o clipa. Dar ce moment intens? Ca doar eu n-am avut nici accident de masina, nici n-am cazut de la etajul 13, nici nu m-a aruncat cineva in fata vreunui tren! Ce s-a intamplat de m-am deconectat complet de la realitate ? De parca cineva m-a luat frumos din pat, de unde sunt acum, de sub patura si m-a aruncat intr-un mare gol pe care cu totii il numim Timp si a ales exact momentul acela, inceputul de septembrie, duminica aceea...

Relaxing Sounds - Zen

2010-11-16T01:49:00.005+01:00

Lasati gandurile, lasati tot ceea ce faceti in momentul asta si ascultati...respirati adanc, zambind...

E exact starea pe care o am in momentul asta...si pentru ca nu poate fi descrisa prin cuvinte, impart cu voi zen atitudinea din seara asta prin muzica...

Iubire, voua.

Dans si pasiune.

2010-11-14T04:03:00.005+01:00

Asa e cand nu dormi noaptea, vin gandurile peste tine! Da, da, alea multe si de departe...:)

Cine n-a vazut Dirty Dancing nu se pune! Tocmai ma uitam la niste videoclipuri cu scene din film si muzica pe fundal...she's like the wind, hungry eyes, time of my life - sunt cateva dintre melodiile care mi-au insotit noptile tarzii de acum multi ani de cand eram prin generala, liceu...ce mai, tinerete! Si vazand eu asa toata nebunia asta, amestecul de iubire, pasiune si dans mi-am adus aminte ca de vreo doi ani incoace tot zic ca reiau dansul - abandonat oficial acum ani buni, de cand mergeam eu cuminte si cu drag la Casa Armatei din Brasov si participam la concursuri in sala de marmura...ma rascolesc amintirile...Dar recunosc - intre inot, karate si dans, "sporturile" pe care le-am "practicat" copil fiind - dansul mi-a placut cel mai mult ! Si de altfel, a ramas o pasiune si astazi, dar necultivata. Eu cred, cu toata fiinta mea, ca prin dans ne putem exprima atat de bine, incat nu mai e nevoie de alte artificii, precum cuvintele. Asa ca de astazi, o sa trec gandul cu dansul pe lista de prioritati imaginara pe care o am in minte. Doar eu zic mereu ca nimic nu e intamplator! Si nu mi-o fi iesit filmul asta in drum, acum, spre dimineata, doar asa ca sa dorm eu mai bine! :) Si dansul de la sfarsit nu mi-o fi creat degeaba emotii si bucurie si sentimente de empatie si tot si tot!

Mai ascult o data "She's like the wind", citesc putin si ma culc! Nu de alta, dar se apropie ora 5!

O dimineata magica!

Colt. De paradis...

2010-11-11T02:23:00.005+01:00

Noaptea si linistea care vine o data cu ea au devenit prietenii mei cei mai buni din ultima vreme. Calmul asta constant, faptul ca nu se mai aud voci, nici telefoane sunand, nici masini trecand pe strada...E momentul in care pot sa las doar o veioza aprinsa, sa intru pe "frecventa" de muzica care trebuie si sa stau. Sa citesc, sa scriu idei pe colturi de hartie si sa le recitesc a doua zi, sa inchid ochii si sa zambesc, sa-mi spun dorintele in gand, sa-mi imaginez locul ala magic, coltisorul meu de paradis, sa ma vad deja plantand primele rasaduri, sa merg sa ma plimb pe malul oceanului cu picioarele goale, sa nu-mi mai pese de nimic si totusi de toate cele care conteaza pe lumea asta, sa te aud cantand langa mine, sa fiu intr-o continua conexiune cu natura, cu tot ce are viata in jur. Sa lasam soarele sa intre in casa si-n sufletul nostru si sa ne trezeasca in fiecare dimineata cu un zambet larg. Sa dam mai departe iubire neconditionat si din iubire sa se nasca cel mai frumos cadou pe care natura ni-l poate da. Sa traiesc starea de fericire pura, stare pe care numai gandul ca existam in aceeasi lume si ca ne-am intalnit mi-o poate da. La fel de intens, la fel de puternic in fiecare zi. Beatitudine.

"Nu vreau o casa mare si goala,

Prefere una mica si plina de iubire."

Azi va fac un cadou...

2010-11-08T23:09:00.003+01:00

...spiritual :)

Plec de la premisa ca oamenii, dincolo de ceea ce le rezerva viata, sunt buni. Buni si intelepti. Undeva, acolo, mai aproape sau mai departe, mai devreme sau mai tarziu. Fiecare are un fel aparte de a exprima ceea ce simte.

Astazi sunt in fata calculatorului, a unui ecran mic si obositor si-mi dau seama ca as vrea sa fiu undeva afara, in aer liber. Am patru pereti reci in jur, mobila rece, un televizor care nu serveste la nimic, cateva plante care ma fac sa zambesc: in camera asta e putina viata. Dupa filmul pe care l-am vazut ieri si care este de fapt cadoul pentru voi toti, simt nevoia sa plec undeva departe. Visez la o cabana in munti, departe de oras. Daca se poate sa fie zapada, vin fiert si un semineu. Atat. Si sa stau acolo ore in sir, sa miroasa a lemn ars, sa se vada cerul roz pe fereastra cabanei si sa fie liniste. Nici macar mancare nu-mi trebuie...Vreau lucruri simple, nimic imposibil...dar azi nu, nu se poate.

Despre cadou...trebuie vazut atent, simtit, revazut, resimtit, empatizat, zambit, stiut, atins...mai ales simtit...fiecare o sa descoperiti probabil filmul in alt fel , pentru ca depinde foarte mult de relatia pe care o avem cu noi insine si cu ceea ce ne inconjoara. Pe mine m-a facut zambesc. Pe altii poate o sa-i faca sa planga, sa aiba regrete, sa-si doreasca sa dea timpul inapoi sau din contra, sa profite de timpul ramas. O sa fie un moment de sinceritate, o sa fiti fata in fata cu voi insiva. Atat.

Plec acum, ma cheama visarea.

PS: Uitasem ce e mai important..."The Shift - Ambition to meaning by Dr Wayne Dyer"

Eu, Venus si un vis din copilarie.

2010-11-01T22:50:00.003+01:00

De cateva zile simt miros de iarna...nu stiu daca din cauza ca oamenii au inceput sa arda frunzele uscate, miros dupa care ma topesc de altfel - nici macar nu-mi dau seama exact la ce ma trimite cu gandul - sau pentru ca s-a racorit putin afara si seara, uneori, cand ies pe terasa, cerul e usor rozaliu, ca atunci cand urmeaza sa ninga. Sau pentru ca miroase a portocale in casa si pentru mine Craciunul miroase a portocale. Nu stiu, o fi vreun vis pierdut spre copilarie.

Acum vreo cateva zile, simteam nevoia sa respir aer curat si sa visez cu ochii deschisi uitandu-ma spre cer...si am ramas afara vreo cateva minute bune; nu-mi era deloc frig, din contra, era atat de placut..cu toate ca suntem deja in noiembrie. Sweet november...

In seara asta am aprins un betigas parfumat, mirosul asta oriental ma duce cu gandul departe...la ceva ce inca n-am trait sau am trait in alta viata. Raspunsul, mai mult ca sigur, o sa vina cu timpul.

Astazi imi dau seama, nu stiu daca din cauza ca sunt gurvernata de Venus, zeita iubirii si a frumusetii, ca eu traiesc totul prin iubire, dar nu prin iubirea triviala, banala, ci prin Iubire la modul cel mai frumos, armonios...asta ma ghideaza in viata si prin Ea reusesc sa creez o concordanta intre mine si lume. Iubirea aduce cu ea pace, liniste, calm, seninatate. Ne face sa ne dorim sa fim mai buni, sa facem din nimic o creatie la modul cel mai inaltator si la cel mai inalt grad de desavarsire, de frumusete. Ne arata calea spre sublim. Oricat m-as forta sa o las in urma, in starea ei cea mai pura, nu reusesc. Tocmai pentru ca ea ma ajuta sa merg mai departe. Iubirea nu inseamna mereu fericire, uneori se alieneaza, alteori e necugetata, dar ramane mereu o stare de multumire sufleteasca intensa si constanta. In timp si spatiu. Ca o calatorie, ca un vis...

zi de toamna pierduta printre ganduri

2010-10-26T19:15:00.003+02:00

Am atatea ganduri incat nu stiu ce sa fac cu ele...intr-o zi o sa le scot la licitatie...sa stiti...sunt ganduri bune.

Cred ca in viata tuturor exista zile care trec fara sa lase nici o urma si care seamana atat de mult intre ele si zile atat de intense incat ne intrebam sufletul, privindu-l ca pe un copil abandonat, pana unde poate merge. El ne zambeste complice de fiecare data, stie atatea...simte atatea...incat aproape ca ne rade in fata. Si ne sfatuieste iar sa lasam timpul sa treaca, pentru ca numai el are raspunsuri la simtiri si la vise care ne tulbura diminetile aparent calme.

Cu fiecare zi care trece, ne descoperim mai mult, tot mai mult. De la ultimul vis am prins aripi si traiesc in fiecare zi cu gandul ca in curand voi zbura. E atat de bine sa ai confirmari, chiar inainte de a-ti pune unele intrebari...E mai mult decat magic. Azi nu mai am nici un dubiu. Intre trupul, sufletul meu si ceea ce traiesc s-a creat o altfel de armonie, la un alt nivel.

Un prieten drag spunea la un moment dat ca sentimentul de apartenenta si compatibilitate a sufletului e de departe cel mai frumos din ce poate exista. Astazi ii dau din nou dreptate si mai mult, am confirmarea faptului ca sufletele noastre nu sunt niciodata departe, indiferent de distanta care e intre noi. Sentimentul nu poate fi descris, cuvintele chiar sunt de prisos uneori...

Timp.

2010-10-08T16:45:00.004+02:00

Am nevoie de timp...ba nu, ma exprim gresit, am nevoie sa ies din timp. Pentru o perioada nelimitata, exact atat cat am nevoie ca sa fiu iar Eu. Stiu, e imposibil. Si paradoxal. Pentru ca daca iesim din timp, s-a terminat tot. Nu mai exista perioade, nici secunde, nici minute, nici ore care trec prea greu sau prea incet. Nu mai exista nimic. Ne intoarcem de unde am plecat. Si o luam de la capat cu alta viata, alta energie, alta minte, dar acelasi suflet.

La Multi Ani, ...

2010-10-03T23:25:00.001+02:00

Mitza ! :)

Cafe Del Mar - Arnica Montana Sea Sand And Sun

2010-09-21T21:58:00.000+02:00

M-am trezit intr-o marti si am vrut sa iubesc. Dar mi-am dat seama ca iubirea mea era prea departe, cu toate ca o simteam atat de aproape... M-am culcat la loc si am visat frumos. Eram doar noi doi pe o plaja pustie...

Azi sunt fericita

2010-09-12T21:50:00.002+02:00

Azi am avut timp sa ma gandesc la o gramada de lucruri...am fost sa vad marea. Si pentru cine nu stie, ea m-a adus aici, in sudul Frantei, inca de la inceput.

Printre altele, am trait pentru prima oara o experienta pe care mi-o doream de mult: am mancat singura pe terasa unui restaurant. A fost destul de amuzant, cand am ajuns acolo m-a intampinat o doamna si nestiind ce sa ii zic, pentru ca totul era destul de evident, i-am spus: "O masa pentru....mine". Am mancat cel mai bun somon la un pret foarte decent, avand in vedere faptul ca terasa era situata chiar pe malul marii. Apoi am comandat o sangria, pe care am savurat-o cu zambetul pe buze, privind marea. La un moment dat mi-am amintit ca aveam o carte la mine si am ramas sa citesc vreo 20 de minute...Era bine...eram eu, sangria, cartea si marea. Si aerul usor sarat de mare...Mi se parea minunat, era o fericire in stare pura. Si cred ca se citea totul pe fata mea. Langa mine, un cuplu mai in varsta. Ea se tot uita la mine si zambea, constant. Poate ii aminteam de vreo scena din tinerete, poate ii inspiram bucuria de a trai. Poate ne stiam de undeva. Poate dintr-o alta viata. Poate.

Intr-un final m-am hotarat sa plec, voiam sa mai prind cateva ore dupa amiaza la plaja, timpul e inca estival. Cu muzica in urechi, picioarele prin apa si gheozdanul in spate, am mers de-a lungul plajei vreo cativa kilometri, asa aveam chef. Zambeam fara motiv. Faceam exact ceea ce voiam. Eram un om implinit.

La inceput spuneam ca am avut timp sa ma gandesc la o gramada de lucruri...as putea sa fac o lista si tot nu s-ar termina. Ce-am retinut din ziua de azi e de fapt foarte simplu: uneori suntem mai bine singuri decat insotiti. Era o vorba la un moment dat..."mai bine sa te stiu departe si sa te simt aproape, decat sa fii langa mine si totusi departe". Solitudinea in sine nu e nimic rau, daca sentimentul de apartenenta exista si daca stim ca undeva, exista cineva care simte ca noi. Sufletele nu au limite, nici granite si departarea nu face decat sa le apropie mai tare. Eu cred in ceea ce simt si stiu ca dincolo de toate timpul se va ocupa si de sufletul meu.

Astazi sunt fericita. A fost o alta dimineata cu soare.

alta zi, alta poveste.

2010-09-11T20:40:00.005+02:00

Ma gandeam intr-o zi ca vreau ca fiecare dimineata sa-mi aduca in viata o poveste. Nu stiu, o poveste de viata. Ceva frumos, care sa-mi aduca zambetul pe buze.

Azi de exemplu, m-am trezit si aveam nevoie sa iau aer. Asa ca m-am urcat in tren si am plecat la Sète, un port la cativa kilometri de Montpellier. Am mai fost o data, acum trei ani, cu mama. L-am redescoperit, am dat intamplator peste niste locuri absolut geniale: o plaja, undeva intre niste stanci, usor pierduta...Simt ca o sa ma intorc in curand. Mi-a fost bine.

Despre cer...

2010-09-02T19:03:00.008+02:00

De mica mi-a placut sa privesc cerul. Inainte pierdeam minute in sir sprijinita pe pervazul geamului de la bucatarie si ma uitam asa pierduta la stele inainte sa adorm. Astazi stelele sunt mai aproape si eu privesc cerul, din cand in cand, prin ochii unui obiectiv. E frumos, niciodata nu e la fel, am incercat sa il surprind de mii si mii de ori...

MARATHON by Tennis

2010-08-25T00:22:00.001+02:00

back

2010-08-16T23:55:00.005+02:00

Luni seara in general e foarte liniste in viata mea. Trece week-end-ul in care vrei nu vrei se mai intampla cate ceva si urmeaza perioada de leneveala care tine de duminica pana luni, marti ... :) in functie de posibilitati, la mine pana miercuri, doar sunt in vacanta! :) Ultima oara va spuneam cum ca fusesem in Vama si cat de misto e acolo! Fain, cum ar zice ardeleanul ! Nu ma asteptam la nimic, asa cum nu m-am asteptat la nimic nici cand am venit in vacanta in Romania, am vrut sa ma las surprinsa si spre fericirea si surprinderea mea ma redescopar in fiecare an. Imi dau seama ca sunt lucruri de care nici n-aveam habar si care puteau de mult sa ma faca sa zambesc. Asa tamp, cum mai zambesc eu uneori cand se naste o scanteie in sufletul meu.

Mai pun cateva fotografii pe care o sa le pastrez cu drag, pentru ca fiecare imi aminteste de un moment anume din escapda noastra la mare :) Enjoy!

intr-o ureche

2010-08-12T01:26:00.004+02:00

Va amegesc un pic cu o poza din week-end-ul trecut, am fost in Vama! abia astept sa va povestesc, dar tocmai am ajuns acasa, e 2:30am, am baut niste sangria haha :) si cred ca am nevoie de o doza mare de somn !

Si daca aveti dubii cum ca poza nu e facuta chiar acolo, chiar atunci, chiar de mine ,va mai arat una! Misto rau in Vama, misto rau la mare! A meritat!

Somn usor !

Back home

2010-07-23T16:55:00.002+02:00

Nu stiu altii cum sunt, dar eu...am ajuns acasa. De luni. Misto, entuziasmul ala de inceput. Sunt curioasa cat o sa tina. Deja ma cam plictisesc, mi-am dat seama ca de fapt in timp, oamenii incep sa aiba o viata a lor. Si ca tu, atunci cand ajungi de vreo doua ori pe an acasa, cam pierzi sirul intamplarilor. Si iti dai seama ca vii cu voie buna si dor si ceilalti au problemele lor si ii intelegi. Si asa trec zilele si te gandesti ca probabil e ultimul an in care o sa mai stai o luna acasa, pentru simplul fapt ca...o sa ai si tu o viata a ta. Altundeva. Probabil departe, pentru ca tie nu-ti place aici: oamenii sunt prosti si asta naste frustrari; si-uite asa devin si rai. Pentru ca orice ai face, dai mereu peste aceleasi fete (a se citi t cu sedila, imi pare rau, habar nu am cum sa pun diacriticele din romana), de care ti-e scarba deja, un fel de mafioti autohtoni sau hoti sau dealeri sau ... oameni de doi lei. Care se uita la tine de sus pana jos si zambesc tamp nestiind oricum sa poarta o conversatie normala. Ma rog, cocalarii astia nu m-ar enerva atat de tare, daca nu ar impanzi terasele si barurile si orice loc public normal!

Dar ati fost vreodata confruntati cu doamnele din spatele ghiseelor, alea stiti voi, platite de noi, adica bugetare? Pai ma trimite mama intr-o zi la Administratie Finantelor Publice cu niste declaratii (ma rog, habar n-am, recunosc! Contabilitatea nu e tocmai domeniul meu...). Si acolo m-au tot mutat la vreo trei cozi, pentru ca ele voiau sa inchida. Exact in fata mea. Dar nici te rog, nici merci, nimic. Pur si simplu auzeai "va preia colega". Colega insa cred ca tocmai baga un Solitaire, ca n-avea absolut nici un chef de munca! Si cand ziceai politicos "buna ziua", tipa o tanti "nu vedeti ca si ceilalti asteapta??" Pai tanti, tu aia cu multe clase, cand eu zic "buna ziua", tu raspunzi, ca asa te invata de mic. Dupa, daca esti ocupata cu altceva, imi zici politicos. Si eu te inteleg, si sunt un om rabdator si cu capul pe umeri si astept. Eu am avut noroc totusi. Un domn inaintea mea voia o cerere si vreo zece minute a tot tipat tanti aia la el, pana saracul, rusinat, si-a cerut scuze si a plecat. Dupa vreo ora de stat acolo mi-am dat seama ca ... le-as strange pe toate de gat si as fugi ! N-am putut, fizic vorbind, asa ca am plecat indignata si m-am gandit ca data viitoare sigur o sa il chem pe superior! Nu de alta, da' nu-mi place sa ma cert cu niste persoane incapabile sa-mi inteleaga argumentele, asa ca trec la planul B de fiecare data. Grrrrrrrrr !

Altfel, ma pregatesc sa ma vad cu o prietena veche. O sa avem multe de povestit, o sa trec cu vederea fauna orasului :))

O zi...calda! Ca am auzit ca a tot plouat in ultima vreme!

Idylle en ville

2010-07-08T11:11:00.004+02:00

Remember "Idylle en ville" ?

Vacanta in Montpellier :)

2010-07-04T23:40:00.005+02:00

Ma simt pentru prima data in vacanta in orasul in care stau de patru ani! :) E genial! De cand a venit mama, adica de vreo doua saptamani, programul zilnic e: plaja, plimabari prin oras, concerte in aer liber, cumparaturi (de miercuri au inceput reducerile héhéhé), ce mai! Vacanta! De altfel, acum deschid calculatorul maxim 10 minute pe zi, ca sa-mi verific e-mailul. Ceea ce ma incanta si mai mult!

Ma uitam la mama de cand e aici, o prinde bine sudul Frantei ! :)

Hai ca pun cateva poze! Somn usor!

Antonia

2010-06-20T21:45:00.003+02:00

Mi-am adus aminte ca voiam sa mult sa scriu despre noua prezenta din familia Grozea :) Era sa zic ca a nascut Horica :)) Reiau, a nascut Andreia. La inceputul lui aprilie. Mogaldeata e atat de frumoasa, incat mi-e greu sa o descriu in cuvinte, asa ca o sa pun cateva poze!

Abia astept sa o vad !

Despre mine. despre voi.

2010-06-16T21:17:00.009+02:00

Azi am avut o zi faina de tot, cum zicem noi ardelenii...m-am trezit, mi-am facut niste friganele (cine nu stie ce sunt, ramane mister :) ), a venit Alina la mine si ne-am dus prin oras la plimbare...imi lipsise mult! Si Alina, pentru ca e un om deosebit si mi-a intrat in viata si in inima atunci cand ma asteptam mai putin, dar si plimbarile prin centru care sunt intotdeauna deosebite! Am facut si cateva poze, nu m-am putut abtine ! si sunt din ce in ce mai entuziasmata la gandul ca in curand voi avea un aparat de fotografiat profesionist :) Adica asa sper ! Uneori adorm gandindu-ma la asta! Ce mici suntem noi oamenii si ce lucruri aparent insignifiante ne pot face fericiti! E incredibil!

In alta ordine de idei, am asistat la un meci de beach volei in Place de la Comédie, adica in centru' centrului, au instalat teren cu nisip, tot ce trebuie, dar era atat de cald, incat dupa ne-am hotarat sa mergem sa bem ceva pe o terasa. Si am stat la povesti, ca fetele...si-am stat.

Dupa care mi-am amintit ca voiam sa mergem la un hammam zilele astea asa ca am dat o fuga sa ne interesam ce si cum. Ori mergem saptamana asta, ori ma gandeam sa o asteptam si pe mama, ca ajunge si ea luni la Montpellier.

N-are nici o legatura cu ce am scris pana acum, dar acum vreo doua zile am dat intamplator peste un blog. In roll blog sau cum ii zice, eram si eu. Nu stiam deloc cine e persoana respectiva, dar nu asta e problema...ma tot intrebam de mult cine sunt oamenii care imi citesc blogul, in afara de frati, parinti, prieteni...:) Voi, cei care reveniti mereu aici si va intrebati probabil ce am mai facut, care mai e viata mea. Uite, azi, m-am intrebat si eu cine sunteti voi, vreau sa deschidem un dialog, un fel de socializare virtuala, nu stiu cum sa ii spun exact. Vreau sa imi scrieti fiecare cate ceva despre voi. Si cu ocazia asta, sper sa va cunosc si eu mai bine!

O seara faina!

PS: la mine e cald si adie putin vantul, e placut, simt ca e vara si-mi place...

PPS: niste poze de azi...

Deci da.

2010-06-07T16:52:00.004+02:00

M-am distrat foarte tare azi cand am dat peste campania asta publicitara! Stiu, in ultima vreme cam asta am postat, dar nu ma reprofilez :) ! Depinde doar starea emotionala.

Enjoy! Si vorba aia...femeia tot femeie ! :)

"She's only with him for his biscuits" :))

PS: Advertising Agency: CLM BBDO /Boulogne Billancourt, France

Octavian Paler - Avem timp

2010-06-05T01:11:00.001+02:00

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc

Ca sa pot sa fiu iubit.

Hello Sunshine!

2010-06-03T18:56:00.001+02:00

Foarte misto reclama, imi plac mai ales tonurile de culori alese! Turcoazul si verdele ala azur ma duc cu gandul la mare, plaja exotica...mmm ca sa nu mai vorbim de ochelarii de soare!

Uite, si-as bea si un Mai Tai, daca tot veni vorba! :)

“Take your Relationship a step Backwards”

2010-06-01T23:41:00.005+02:00

De curand am dat peste o campanie publicitara foarte funny creata de ACW Grey pentru Tzabar Travel Agency, o agentie israeliana de turism care ofera vacante romantice.

Cliseele utilizate sunt geniale cat despre personajele implicate aici...evident, they should really take a vacation ! :))

trist, dar adevarat

2010-05-27T23:39:00.005+02:00

Imi cer scuze, nu e cu siguranta cea mai buna fata pe care o am zilele astea, mai am doua saptamani si predau memoriul, adica lucrarea mea de master1. Evident, mai am o gramada de lucru si in fiecare zi imi spun aceeasi chestie: data viitoare te apuci din timp ! In rest, toate bune si frumoase, asa cum v-ati obisnuit: soare, mare, terasa, cald, muuuuulti studenti, iubire in aer, eu inchisa in camera. Peste vreo cateva saptamani vine si mama si asa cum i-am promis dupa 21 iunie "batatorim" drumul spre plaja! E singura chestia care ma motiveaza ! Ahhh ar mai fi ceva: mi-am luat deja biletul de avion pentru Romania dus-intors, dar datele raman surpriza :)

Revenind la tara mama, iar imi dau seama ca Romania a devenit pentru mine destinatie de vacanta si pe bune, ce ma bucur ! Adica nu ma bucur, ca m-as duce oriunde altundeva, dar inca ma leaga pseudo-sentimentul ala - de fapt nici macar patriotic - asa, mai mult nostalgic de reintoarcere la origini. Mai citesc din cand in cand presa pe net, si sincer! Eu ma mir ca n-a inceput inca o revolutie ! Cum sa furi dom'le din buzunaru' bugetarului 25% din salariu (inclusiv in cazul salariului minim pe economie, care sincer poate par ignoranta, dar cred ca se invarte la cca 200 euro)? Si oamenilor care abia au ce manca 15% din pensie? Romania, m-am tot gandit eu asa la drum de seara, daca ar fi s-o personalizam ar fi o curva penala fara demnitate, imi cer scuze pentru expresie! Adica ia banii dintr-o parte, in loc sa faca ce trebuie, ii baga in buzunar si-si cumpara ea asa pentru suflet: masinute, casute, yachturi, si cumpara multe ca dé! daca intr-o zi n-o sa mai mearga treaba, ea doar n-o sa circule cu "trolebuzu' "... Si mai sta ce mai sta, cand vine vorba de dat socoteala, incepe iar sa se milogeasca si daca vede ca nu merge, pai stai asa ca baga ea mana in buzunaru' omului, nu-i problema! Si cu zambetu' pe buze daca trebuie, cu discursuri pompoase care nu mai inseamna nimic oricum pentru nimeni! Vreau sa stiu si eu cine mai asculta azi minciunile politicicoase? Sincer!

Romania e exact omul ala care apare mai devreme sau mai tarziu in viata tuturor: care iti cere bani si n-o sa ti-i dea niciodata inapoi, care indiferent de decizia luata, habar n-are ce inseamna sa si-o si asume, care atunci cand face o afirmatie, oricare ar fi ea, pur si simplu dupa ani de indurat aiureli trece pe langa tine ca si cand n-ar exista! Care pur si simplu n-are demnitate! Si cel mai trist, care, atunci cand greseste, ii arata cu degetul pe ceilalti!

Eu vreau sa vad un grup de oameni destepti care sa i-o traga pe la spate, asa-ntro zi, exact cum merita!

Altfel, hai ca ma intorc la memoriu si la viata asta grea in tara vitrega!

N-o fi nici Franta perfecta, dar are ceva pus deoparte: bun simt! mult !

O seara faina !

Idylle En Ville

2010-05-04T21:47:00.002+02:00

Noul meu blog despre pasiune, moda, fotografie, Montpellier...nu va spun mai multe, va las pe voi sa-l descoperiti! Idylle En Ville

PS: Din pacate, acolo voi scrie mai mult in franceza, dar pentru toti cei care ma vizitati, ramane valabila si adresa aceasta, e de suflet :)

O seara faina!

Oren Lavie 'Her Morning Elegance'

2010-04-29T21:29:00.000+02:00

Great song!

prima plaja pe anu' asta

2010-04-24T00:34:00.006+02:00

Saptamana asta am dat prima tura la plaja, mi-era dor de muream ! si tot ziceam ca ma duc, si ma luam mereu cu altceva...pana intr-o zi cand am pus piciorul in prag! in autobuz de fapt :)) hai ca pun cateva poze, emotiile nu se pot descrie in cuvinte :)

Are si marea asta ceva al ei, pus de-o parte! :)

"Modelul meu"

2010-04-09T23:35:00.003+02:00

La un moment dat, cand plecase Anya din trupa Hi-Q, acum vreo doua luni (parca :)), postasem un comentariu la unul dintre posturile de pe blogul lui Mihai, si acum, recitindu-l, am avut chef sa il postez. Iar astazi, nu ca sa imi dovedeasca mie (pentru ca evident eu nu numai ca il cunosc, dar il si simt si intr-un fel a fost modelul meu atatia ani...), fratele meu a lansat un proiect pentru voi, tinerii din Romania! Va las pe voi sa vedeti ce si cum.

Aveti mai jos postul de acum doua luni :

"Nu stiu daca sa rad sau sa plang…
Mi se face mila de cati oameni ignoranti exista in Romania si stau sa ma gandesc la “profilul” celor care incearca sa-si exprime frustrarea pe diferite bloguri..sunt oameni simpli, care au in vocabular maxim 1000 de cuvinte, oportunisti, care abia asteapta sa fie bagati in seama si atunci incep sa judece si sa arate cu degetul, ignorand multe detalii, oameni care in viata de zi cu zi nu fac nimic sau atunci cand o fac raman mereu in umbra…
Pe Anya n-am apucat sa o cunosc, poate pentru ca a plecat prea repede din trupa (:D) si dupa calculele mele, daca era un om cu coloana vertebrala si daca sustine intr-adevar ceea ce declara, trebuia sa plece exact acum 1 an si 10 luni, cu capul sus si dornica sa munceasca singura pentru o cariera solo. N-a fost sa fie asa. Si nici n-o judec. Sunt milioane ca ea in toata lumea care se prostitueaza (fie ca e vorba de industria muzicala, orice alta industrie sau viata privata) si care au impresia ca asta e cheia succesului…Ceea ce n-au invatat fetele astea e ca atunci cand obtii ceva foarte usor, fara prea multa munca, din pacate risti sa il pierzi la fel de usor sau sa nu tii pasul…
Pe Mihai (care intamplator mi-e si frate;)) si pe Florin ii cunosc cam de cand m-am nascut. Ei aveau 16 ani, eu vreo 10. Nu intelegeam prea multe pe vremea aceea, dar imi amintesc ca pentru primul negativ Mihai si-a vandut cortul, la care tinea super mult. Atunci parea o gluma, tata nici nu voia sa auda. Pentru el scoala era inainte de toate. Si asa a si ramas, doar ca ei s-au luptat singuri, punand de o parte alocatiile (stiu ca unele “pisi” habar nu au ce e aia!) si facand sacrificii pe care multi nu le-am fi facut la 17-18 ani. Au trecut prin multe impreuna, au crezut in ceea ce aveau de la bun inceput si au continuat atunci cand altii s-ar fi dat batuti. Au muncit. Mult. Pentru ca dincolo de ceea ce vedem pe scena sau la televizor, e multa munca! Mai mult ca sigur au fost momente grele, dar compensau cu cele de fericire. Si-acum imi amintesc cand a iesit “Nu pot face nimic” pe locul intai la Radio Brasov ei eram cu totii adunati la noi in sufragerie ca sa sarbatorim. Era acum mai bine de zece ani!
Eu nu pot sa-mi dau seama cum il vad ceilalti pe Mitza, chiar nu pot. Pentru mine, inainte de toate, e un Frate. Si stiu ca fara el as fi fost poate de mult ori pierduta. Nu i-am spus-o niciodata, dar de multe ori il dau exemplu si nu neaparat pentru ca-mi e frate, ci pentru ca e un om deosebit. E responsabil, charismatic, gaseste solutie la orice problema si mai mult, stie cum sa spuna lucrurilor pe nume. Oamenii care il cunosc cu adevarat stiu treaba asta. Si mai stiu ca nimeni nu e perfect, chiar nici el. Si fac un pariu: ca daca ar trai in orice tara civilizata din lumea asta, n-ar avea parte de atata nesimtire din partea ignorantilor de care vorbeam mai sus! Si mai fac un pariu…dar pentru asta fiti pe faza la Dan Diaconescu !
o seara buna!
si cititi mai mult! nu cancan si libertatea! carti adevarate! o sa va deschida mintea!"

Spirito eco

2010-03-28T23:46:00.003+02:00

Joia trecuta. Eram in statia de tramvai. Chill, cu castile in urechi. Langa mine, stand jos, o doamna la vreo 40 de ani. Parea ok. Pana la un moment dat cand isi scoate portofelul LV din geanta, scoate niste hartii, le rupe si le arunca pe jos. Cosul de gunoi era la exact un metru de noi! Eram exact in fata ei si fara sa-mi dau seama ma uitam urat de tot la ea, la hartiile de pe jos, la gestul ei de toata jena. Am momente in care tin toata ura asta in minte, pentru oamenii ignoranti, imi zic mereu in sinea mea ca de fapt nu merita, ca oricum n-ar intelege nimic. De data asta am vrut sa-mi dovedesc teoria si fara sa revad scena de zece ori in fata ochilor mintii inainte sa se intample, intrebarea a venit de la sine ca si cand pentru cateva secunde intrase altcineva in corpul meu "de ce aruncati hartiile pe jos?", reactia a fost exact cea la care ma asteptam: "dar cine sunteti dumnavostra sa-mi spuneti asta?", la care eu, in secunda urmatoare "eu nu conteaza cine sunt, sunt un nimeni, dar Planeta e a noastra, a tuturor!" Evident, s-a ridicat enervata si s-a dus la cativa metri mai incolo. Iar eu ma simteam ca omul care a spus cel mai mare cliseu ever, dar din suflet! Ea n-a inteles nimic din toate treaba asta cu Planeta, eu am zambit in sinea mea si mi-am promis sa fac selectia pentru gunoi si la sticla, deocamdata ma rezum la carton si plastic! Asta asa, pentru oameni ca ea, stiti voi legea compensatiei in natura :)

O saptamana excelenta, fara gunoaie pe jos!

Joyce Jonathan "Pas besoin de toi" (Clip Officiel)

2010-03-21T23:12:00.001+01:00

one of the best japanese piano player - Ryuichi Sakamoto

2010-03-19T09:51:00.001+01:00

Si ce ne facem?

2010-03-17T21:44:00.005+01:00

Ok, zilele astea mi-am dat seama ca sunt intr-un moment al vietii destul de dubios. Nimic grav. Ascultati doar povestea. Pana nu demult eram in Licenta, viata frumoasa, traiam ziua de maine ca si cand ar fi fost ultima, imi petreceam timpul visand, oftand, iubind cu pasiune. Astazi Master. Primul an de master, care o sa se termine in cateva luni. Ok, memoriu, proiecte bla bla. But what's next? Ok, anul doi de master, care presimt ca o sa treaca si mai repede decat anul asta. Si dupa aia? In afara de faptul ca absolut toata lumea ma intreaba ce urmeaza sa fac, absolut toata lumea, incep sa ma intreb si eu. Raspunsul e totusi simplu si-mi vine in minte instantaneu: habar n-am. Daca ma intrebai acum cativa ani ce vreau sa ma fac cand sunt mare, in nici un caz nu-mi imaginam ca o sa fiu in Franta, ca o sa am iubit gabonez si ca o sa fie soare mai mult de 300 de zile pe an! Asta sunt eu. Exista cam doua tipuri de oameni de varsta mea, maxim trei. Cei care au stiut dintotdeauna ce urmeaza sa faca, din motive genetico-familialo I don't know...de exemplu, "tata e medic, o sa fiu si eu medic", ceea ce e super ok, daca devine pasiune cu timpul, daca nu, nasol. Semi-rebelii, care, chiar daca "tata e doctor", ei nu! Au facut exact pe dos, s-au apucat de trei facultati si n-au terminat-o pe niciuna, si acum sunt renegati de familie si vecini. Si mai sunt oamenii ca mine, care n-au avut nici in clin, nici in maneca cu pasiunea parintilor. (la mine respectiv, tot ce inseamna domeniu' stiintific, mama economist pana in panzele albe, expert contabil tot ce va puteti imagina, tata inginer servind o tara intreaga pe vremea comunistilor si aducand pasiunea in sanul familiei, singurul dulap de el din camera e plin de suruburi, piulite, magneti si alte chestii de care ma loveam mereu cand eram mica si nu prea intelegeam care e treaba). Evident, impreuna cu fratele mai mare, am luat-o pe caile literare, el la sectia de engleza cu cateva generatii inaintea mea, eu la franceza. Acelasi liceu, acelasi troleu, vorba aia! Noi suntem adevaratii rebeli, ne-am ales singuri soarta si ne-o asumam! Norocul nostru cel mai mare e ca parintii nu ne-am zis o singura data "fa-te economist" sau "fa-te inginer", de parca as putea eu sa ma fac singura, cand am fugit o viata intrega de tot ce inseamna matematica, fizica, chimie si alte poezii. Nu s-au lipit domne' de mine! Eu am vrut sa fiu spirit artistic, boem! Si uite unde am ajuns, sa nu stiu ce-o sa fac intr-un an jumate. Da' ce ziceti voi ca exista destinul? In care eu cred asa intr-un fel sau altul. Adica ce m-o fi adus el aici pe mine, la 3000km departare de casa? Ca sa-mi arate marea mediterana? Pai nu, ca puteam sa vin in vizita! Ca sa-l cunosc pe Firmin? Pai puteam sa cunosc eu si pe altcineva si nu muream! Ce-o fi? O fi ceva pus deoparte pentru mine si inca nu se arata? Pai mai bine ca nu se arata, stai asa sa termin si eu cu scoala asta, ca sa vad ceva mai clar lucrurile! In alta ordine de idei, nu stiu ce urmeaza. Eu am mers mereu pe principiul ca oricat de multe planuri ti-ai face in viata, un singur moment poate sa ti-o schimbe la 180°. (era sa zic 360° da' macar atata matematica stiu si eu ! a naibii auto-ironie!). Asta nu inseamna sa nu facem nimic si sa asteptam momentul ala. In sensul asta nu merge. Destinul trebuie fortat din cand in cand, dar nu prea tare, ca vorba aia "ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se intample!" :)